*Omul de afaceri Ovidiu Gârbacea a pornit business-ul îm 1990, plecând de la o pensiune mică şi un tractor
Plecat de la o pensiune mică şi un tractor, Ovidiu Gârbacea a construit la Cheile Grădiştei (judeţul Braşov) un adevărat imperiu turistic, devenit între timp şi un punct de atracţie din punct de vedere sportiv. Piesa de rezistenţă a Complexului a devenit un poligon de biatlon plus pistele de schi fond aferente, care a şi intrat în circuitul internaţional la Festivalul Olimpic al Tineretului European (FOTE), organizat anul trecut de România. Banii investiţi în această bază? „Nu pot să spun o cifră exactă pentru că am lucrat totul în regie proprie. O fi costat câteva sute de mii de euro, motorina şi salariile oamenilor. Am meseriaşi foarte buni, am şi firma mea de construcţii, iar totul a fost făcut în timp, a fost un proiect pe mai mulţi ani”, a declarat Ovidiu Gârbacea pentru Prosport.
Copie după Hochfilzen
În cazul în care cineva, un stat, o societate şi-ar dori să construiască de la zero ceva asemănător, atunci investiţiile ar fi de ordinul milioanelor de euro. „Peste tot unde sunt baze, probabil şi mai bune ca aceasta de la Cheile Grădiştei, au costat mulţi bani. Vă dau un exemplu: Rupholding. Baza mea arată aşa cum era cea de la Rupholding în urmă cu 5-6 ani. Localitatea este în Germania, iar acolo s-au desfăşurat multe competiţii de primul nivel, în fiecare an are loc etapă de Cupă Mondială . Numai modernizarea, să mai schimbe câte ceva, să îmbunătăţească din instalaţii şi tot ce trebuie acolo, i-a costat acum trei ani vreo 50 de milioane de euro. Vă daţi seama, e fantastic, şi pe la Soci sunt investiţii enorme. Dar aici, faptul că eu un loc foarte frumos, faptul că sportivii au totul la dispoziţie, face valoroasă baza. În plus, din concurs se vede aproape tot ce se întâmplă în traseu, aşa e natura. Am fost la mai multe etape de Cupă Mondială, la două – Annecy şi Hochfilzen – chiar înainte de Anul Nou. Să ştiţi că baza noastră nu e cu nimic mai prejos decât la Hochfilzen. Numai că în Austria există tradiţie, astfel că au şi etapă de Cupă Mondială în fiecare an”, povesteşte Gârbacea.
De la locuri părăsite la atracţia zonei
Proprietarul singurei baze private de biatlon din Europa a fost, înainte de 1989, antrenor al lotului naţional de profil. Acest aspect, dar şi amenajarea unui loc de antrenament pentru copiii din zonă au fost argumentele principale pentru a pune pe „roate” ideea unei baze sportive la 1.300 de metri altitudine. „Pasiunea pentru sport nu a dispărut, deşi eu m-am lăsat de atâta timp. În plus, în zonă am văzut că mai erau ceva copilaşi care făceau iniţiere la biatlon sau schi fond şi nu aveau niciun fel de condiţii. Atunci m-am hotărât să fac ceva, să văd ce se întâmplă. Am lucrat vreo şase ani la tot este acum, cu drum cu tot. Aici nu a fost nici drum de acces, ci doar nişte locuri părăsite. Eu am cumpărat teren, pe rând, de la particulari şi am dat din nou viaţă zonei”, spune Gârbacea. Toate investiţiile au fost făcute din fonduri proprii, „din ce am câştigat din afacerea de jos, am un complex turistic în Moeciu. Am intrat în domeniul turistic imediat după Revoluţie. Am făcut prima dată o pensiune, iar apoi o firmă de exploatări forestiere, o producţie de cherestea. Iar de 20 de ani, tot ce am câştigat, am investit în infrastructură, turistică şi sportivă”, continuă afaceristul braşovean.
„Totul a plecat de la o pensiune, de la un tractor, pe care l-am cumpărat în 1990. Atunci am reuşit să mă detaşez de sport, de antrenorat. Pe atunci eram antrenor la ASA Braşov, însă am, decis să mă dedic afacerilor, am vrut să fac aceste investiţii”, a mai spus omul de afaceri braşovean.
Complexul turistic Cheile Grădiştei are în dotare cinci hoteluri şi vreo 20 de vile, care însumează 800 de locuri de cazare. Astfel, întreaga investiţie, cu tot cu baza sportivă, a ajuns să valorează în prezent peste 50 de milioane de euro. „Mai sunt lucruri de perfecţionat aici, vreau să fac un lac de acumulare. Suntem la 1.300 de metri, iar apa este pompată. Pot să fac zăpadă artificială, am şi făcut la FOTE, dar depind şi de gradul de ocupare. Dacă gradul de ocupare e mare, nu pot să dau tot timpul cu tunurile”, povesteşte Gârbacea.

Un comentariu
Frumos. Trebuie sustinut si nu citit doar din prisma banilor. fie iarna fie vara in aceste locuri sunt sute de oameni in fiecare zi, fie ca vin sa manance doar sau chiar isi petrec cateva zile.
Am avut ocazia sa lucrez cu dansii la partea de Internet si fotografii. Cateva cadre din locurile pustii si fotografii aeriene gasiti la http://bogdanmorar.log.ro/#a=0&at=0&mi=2&pt=1&pi=10000&s=0&p=8