Contextul actual al pandemiei de COVID-19 a reprezentat și reprezintă în continuare o provocare pentru fiecare dintre noi, indiferent de domeniul în care activează. Am fost nevoiți să facem o serie de schimbări pentru a ne adapta la noua situație, în lumea teatrului aceste modificări ajungând până la a juca pe o scenă fără public. Află cum s-au văzut, dar mai ales cum s-au simțit aceste momente din perspectiva lui George Custură, actor al Teatrului Sică Alexandrescu din Brașov.
Cum a fost resimțită perioada pandemiei de COVID-19 de către artiști și, mai ales, de către actorii Teatrului Sică Alexandrescu din Brașov?
Am intrat cu toții într-un cerc al întrebărilor. Ce e cu noi? Dar cu cei din jurul nostru? Ce urmează pe viitor, pentru că știm tot ce a fost până acum? Noi nu am întrerupt spectacolele la Teatrul Sică Alexandrescu din Brașov, ceea ce este un lucru deosebit de bun în profesia noastră. După cum spunea și George Enescu, munca reprezintă 99% din actul artistic, restul ținând de talent sau de conjunctură.
Totodată, am beneficiat și de generozitatea acestui oraș care are o zonă de manifestare artistică extraordinară. În timpul verii am activat la Bastionul Țesătorilor, iar mai apoi am funcționat în mediul online și în spațiul sălii de spectacol. Este drept că nu am avut multe spectacole, însă cele pe care le-am produs ne-a ajutat să fim prinși în exercițiul profesional.
În general, dar mai ales în artă, urmează o selecție naturală. Vom vedea care dintre artiști vor reuși să treacă cu bine peste această perioadă și cine abandonează acum jocul. La Teatrul Sică Alexandrescu din Brașov jocul a continuat, menirea noastră fiind aceea de a educa și a alimenta setea pentru cultură a publicului brașovean.
Spectacolele s-au mutat în online la Teatrul Sică Alexandrescu din Brașov. Cum vedeți această manifestare artistică? Credeți că este dificil pentru un actor să joace pe o scenă, dar să nu aibă spectatorii fizic în sală?
Pentru mine, spectacolele online sunt precum niște repetiții generale. Am trăit bucuria, dar și nebucuria, de a mă afla în astfel de situații. Când publicul este în sala de spectacol există o anumită vibrație din partea ariștilor, dar și a spectatorilor. Aceasta contribuie la construirea actului artistic, care ajunge să fie inimitabil, inefabil și efemer.
În momentul în care au loc aceste transmisiuni în online, artiștii trebuie să contruiască în mentalul propriu universuri și un public fictiv. În cadrul unei repetiții generale te implici la fel de mult ca și cum te-ai vedea cu publicul, însă nu există acea vibrație. Un moment de cotitură l-a reprezentat și apariția cinematografului, când toată lumea s-a așteptat ca teatrul să moară. Acesta nu a murit și nici acum, cu pandemia de COVID-19, nu va muri.
Acum toată lumea spune că face producție în online și ajung să ne vadă cei de peste mări și țări. Ce descoperire fundamentală! Nu, acest lucru este exact precum oul lui Columb. S-au făcut producții online și înainte, însă nu atât de multe. Forma aceasta de manifestare artistică a unor grupuri independente de artiști a existat, așa că de aceea nu-mi rămâne decât să zâmbesc că sunt unele persoane înflăcărate care zic că au descoperit acum America.
Arta este o necesitate, iar oamenii au nevoie de ea. Indiferent că sunt creatori sau receptori de artă, perioada aceasta în care spectacolele au loc în online ar trebui văzută ca un experiment. De-a lungul timpului, oamenii au adus pe scenă animale care mai de care pentru a le trezi spectatorilor o emoție, ajungând chiar să vină și cu un elefant în sălile de spectacol. Perioada aceasta este tot un fel de elefant care ne sperie, apoi empatizăm cu el până la transfer de personalitate. Ne speriem de noi și nu e bine. Spaima, frica sunt devastatoare.
Cum poate trece un artist peste această perioadă plină de provocări?
Tu ca artist trebuie să ai foarte mare grijă de tine în perioada aceasta a consumerismului planetar, pentru că esti în permanență de vânzare. Cel care te privește se gândește la cum arăți, ce spui și ce performanțe artistice ai. În funcție de aceste aspecte alege să te cumpere și ca să fii de vânzare trebuie să ai grijă de tine. Artistul are și nobila misiune de a înțelege că este un produs care se cumpără și în fiecare clipă poate ieși din joc. Trebuie să ai grijă de tine, să muncești constant și să atingi anumite performanțe.
Cel mai simplu lucru este să te conservi cu ceea ce este în jurul tău, iar dacă nu reușești să ceri ajutor de la natură. Nu e nimic nou sub soare. Zilele trecute am văzut pe Șirul Ludwig van Beethoven, lângă bustul lui Ciprian Porumbescu, o persoană care îmbrățișa un copac. Auzisem de această practică, însă atunci am putut vedea și cu ochii mei. O să mai trec pe acolo, să mă uit de la distanță și, cine știe, poate o să îmbrățișez și eu un copac. Nu trebuie să ne îndepărtăm de natură, de diverse animăluțe și nici de noi înșine.
Pentru mulți dintre noi, pandemia a venit la pachet și cu unele revelații referitoare la noi sau la persoanele din jurul nostru. Ce v-a surprinsă în această perioadă?
În timpul pandemiei am avut câteva revelații în raport cu mine, dar și cu oamenii din jurul meu. Mi-am descoperit colegii, contrar tuturor lucrurilor care ni se inoculează, că devenim mai depresivi și ne înstrăinăm unii de alții. Lucrând cu colegii mei la piesa de teatru „Cu sufletul nu-i de glumit” de Dimitré Dinev am avut plăcerea să descopăr relații interumane absolut extraordinare. Mă bucuram să vin la repetiție și să mă întâlnesc cu colegii mei.
Lucrurile pe care înainte nu le mai băgam în seamă și care ni se păreau atât de banale au început acum să capete valoare. Treceam la un moment dat pe lângă Școala 5 pe la ora prânzului și am văzut câteva clase de elevi de gimnaziu care alergau și se bucurau că sunt împreună. Mă gândeam câte lucruri din acestea am văzut până acum, poate chiar milioane, și niciunul nu m-a impresionat. Acum priveam grupul de copii care se bucurau și-și vedeau de copilăria lor și eu mă emoționam ca prostul. Poate e bine că în perioada asta începem să reconsiderăm și să reevaluăm câteva aspecte din viețile noastre.
Ce mesaj aveți pentru cititorii noștri?
Îmi amintesc că în perioada biblică era un om care avea de toate și credea din tot sufletul în Dumnezeu. Se numea Iov, iar din punct de vedere material stătea extraordinar de bine, avea o casă, 10 copii, prieteni buni, tot ce și-ar fi putut dori. La un moment dat un personaj se duce la Dumnezeu și îi spune să îi încerce credința lui Iov reducându-i din avere. I-au murit toate animalele, însă acesta s-a gândit că asta a fost voia lui Dumnezeu și a continuat să creadă în El. Mai apoi, i-au murit copiii, și-a pierdut nevasta și prieteni, însă nu și-a pierdut nicio secundă credința, indiferent câte nenoriciri a avut de suportat. După o perioadă de timp, Dumnezeu, realizând că Iov crede cu adevărat, i-a intors dublu tot ceea ce a avut.
Am amintit această pildă tocmai cu gândul la situația actuală în care ne aflăm. Trebuie să credem că destinul nostru va fi unul bun și lucrurile se vor așeza de la sine. Nici Iov nu credea că o să mai primească ceva inapoi. Cine știe, poate că pandemia asta ne va face o surpriză la sfârșit.
