Zilele acestea am asistat la un spectacol grotesc din partea șefilor coaliției PSD-PNL. Patru oameni, Ciolacu, Iohannis, Ciucă și Predoiu au transformat Parlamentul și Ministerul Justiției în niște cârpe, cu care au șters orice urmă de democrație din procesul legislativ.
Au vrut ca peste 80 de modificări la Codul Penal și Codul de Procedură Penală să fie făcute în 2 zile, chiar dacă ele aveau la bază peste 60 de decizii ale Curții Constituționale. Totul fără dezbateri cu actorii principali implicați: nimeni de la CSM sau parchete nu a venit la dezbateri, pentru că ele au fost anunțate în aceeași zi în care urmau să aibă loc.
Ministrul Predoiu n-a catadicsit să participe la dezbateri – nici în comisie, nici în plen. A venit însă la votul final din Camera Deputaților, unde disprețul lui față de parlament s-a manifesta prin faptul că nici nu și-a luat cartela de vot, să voteze propriile proiecte de legi.
A trimis în schimb la comisie un secretar de stat care nu avea mandat nici să se pronunțe pe amendamentele formulate de parlamentari.
Momentul în care, după ce Senatul făcuse amendamente la proiectele lui Predoiu, apoi comisia juridică a Camerei Deputaților a făcut, la rândul ei, modificări față de forma Senatului, Laura Vicol a primit un telefon, a suspendat ședința, și când a revenit a anunțat că se șterge cu buretele tot ce se votase până atunci, și se revine la varianta lui Predoiu, va rămâne în istorie ca o rană adâncă a democrației, mai ceva ca în era Iordache și Nicolicea.
Cine a sunat-o pe Laura Vicol-Ciorbă? Ce i-a spus? De ce președintele comisiei juridice din forul decizional e atât de ușor de convins să renunțe la voturile pe care tot ea le-a dirijat timp de câteva ore?
Sigur, putem spune că avem 2 victorii. Prima, cea legată de scoaterea pragului enorm de 250.000 Ron din infracțiunea de abuz în serviciu, poate fi ștearsă de o decizie a CCR, care să scape astfel toți inculpații urmăriți pentru această infracțiune, cum s-a întâmplat recent cu prescripția răspunderii penale.
Cea de-a doua victorie, că faptele de corupție și evaziune fiscală să poată fi dovedite cu mandatele de interceptare pe siguranță națională, rămâne ca un exemplu că opoziția și presiunea publică pot opri nașterea monștrilor.
