La 24 de ani, Luana Cotan sau „Iguana Luana”, numele de scenă se concentrează în totalitate pe pole dance, mai exact pe „hard exotic”: „Fac de 3 ani. Vreau să evoluez mult și să ajung peste graniță. Trebuia să fiu inginer la fel ca tata, dar nu vreau asta”, a declarat tânăra.
Totul a început în pandemie și timp de câteva luni a făcut naveta între Brașov și București pentru a lua lecții. Famila s-a împăcat greu cu gândul: „Mai ales mama… «Cum… ce… stripăriță… ce spune lumea». Mă așteptam și de la taică-miu, dar el era calm și-i spunea: «Nu poți tu să-nțelegi, știi cât de greu e și câtă muncă e Luana?». Când am început să le arăt videoclipuri ce făceam la sală a început să le placă foarte mult”, potrivit fanatik.ro.
Primele ore nu sunt deloc ușoare, iar Luana a aflat asta pe propria piele: „Când forțezi prea mult sau te antrenezi prea mult, faci întinderi, tendinite, e ca la gimnastică. Doar când soliciți sau e prea multă uzură. Unele fete sunt entuziasmate la început și le spunem că muncesc prea mult și nu e bine”.
A deschis primul studio din Brașov cu o ucraineancă
În urmă cu un an a reușit să deschidă și un studio de pole dance în Brașov, alături de Kate, o ucraineancă care a venit în România din cauza războiului: „E mult de muncit și e foarte dificil ca artist să te întreții din asta, dar nu este imposibil. Anul ăsta am fost la mai multe festivaluri și am dansat pe scenă alături OG Eastbull. Cea mai bună reclamă e cea fizică. Am făcut multă experiență de scenă și nu a fost un proiect pe care el l-a implementat și nu a mai existat așa ceva până acum în România”.
Și-a învins afecțiunea prin dans: „Efectiv auzeam voci”
Luana este dovada vie că sportul îți poate schimba viața: „Am avut o perioadă mai dificilă. Orice sportiv sau terapeut îți va spune că sportul vindecă cel mai bine. Eu am avut niște probleme destul de complicate în pandemie, cu tulburări mentale. Când ai astfel de probleme nu vin niciodată singure, ci și cu anxietate sau depresie. Aveam Tulburare Obsesiv-Compulsivă (OCD), dar nu știam că am asta.
Totul s-a declanșat în carantină. Efectiv auzeam voci, vedeam chestii care știam că nu există. Când deschideam ochii, aveam vise peste vise și constant o paralizie în somn. Stăteam cu ochii închiși, dar eram trează. Pur și simplu mi se bloca creierul. Pe fondul ăsta de stres, îmi rupeam pielea pur și simplu.
Chiar nu cred că este un subiect tabu și vreau să vorbesc despre asta pentru că până la urmă e la fel ca orice altă afecțiune. Doar plângeam și eram copleșită de ce se întâmplă. M-a ajutat cel mai mult pole dance-ul. Eliminam toate chestiile negative. Lumea se uită ciudat și o vezi pe fața lor. Unii probabil își imaginează ce boală transmisibilă pot să le dau. Dar nu bag în seamă”, a explicat Luana.
Citiți mai multe, pe fanatik.ro.
