În viața unei familii, există câteva momente de foc, în care anxietatea și stresul ajung la cote înalte, iar dacă nu sunt corect gestionate, atmosfera din casă se deteriorează semnificativ.
Peste 300 de milioane de oameni din lumea întreagă se confruntă cu anxietate, aceasta fiind cea mai frecventă tulburare mintală de pe glob, potrivit celor mai recente date ale Organizației Mondiale a Sănătății. Afectează cu preponderență femeile, însă nici bărbații și nici copiii nu sunt scutiți. Atunci când în familie se instalează anxietatea, fie la părinți, fie la copii, aceasta nu trebuie ignorată. Am stat de vorbă cu psihoterapeutul Corina Dobre despre câteva dintre momentele de foc din viața unei familii și despre importanța găsirii soluțiilor care să readucă armonia în casă.
Tulburările de anxietate sunt caracterizate prin frică excesivă, îngrijorare extremă și prin tulburări de comportament asociate. Există mai multe tipuri diferite de tulburări de anxietate, cum ar fi: tulburare de anxietate generalizată (caracterizată prin îngrijorare excesivă), tulburare de panică (caracterizată prin atacuri de panică), tulburare de anxietate socială (caracterizată prin frică și îngrijorare excesivă în situații sociale), tulburare de anxietate de separare (caracterizată prin teamă sau anxietate excesivă cu privire la separarea de acei indivizi cu care persoana are o legătură emoțională profundă) și altele.
În familiile cu copii mici, există câteva momente cheie în care anxietatea părinților atinge cote înalte: situațiile de boală, intrarea copilului în colectivitate, revenirea mamei la serviciu. În familiile cu copii mari, tensiunea crește cu precădere în perioadele de rebeliune ale copiilor și în preajma examenelor, mai ales dacă miza lor este una foarte ridicată pentru familie.
De la frica de bolile din colectivitate, la anxietate
Una dintre anxietățile mamelor este legată de mersul copilului în colectivitate – la creșă sau la grădiniță- și bolile pe care le-ar putea lua de acolo. ,,Toate bolile din lume se lipesc de copilul meu. Nu-l mai las să meargă, că le încasează pe toate de la grădiniță”, se plâng unii părinți și ajung chiar să nu-I mai ducă pe cel mic în comunitate, pur și simplu ,,preventiv”.
,,Avem nevoie să facem diferența între îngrijorare și anxietate. Faptul că în primul an de colectivitate cei mai mulți copii se îmbolnăvesc frecvent este real, iar îngrijorarea este firească. Anxietatea este nivelul următor peste îngrijorare, este atunci când mă îngrijorez, chiar dacă nu este cazul să o fac, atunci când evit contexte, nu mai duc copilul la grădiniță pentru că mi s-a părut că sunt mai mulți copii răciți și mă gândesc că o să răcească și mi-e frică de asta. Atunci când urmăresc toți copiii care strănută din jurul copilului meu și asta mă neliniștește și mă tensionează, s-ar putea să fie mai mult decât o îngrijorare, să fie anxietate”, explică psihoterapeuta Corina Dobre.
Citiți mai multe detalii, pe totuldespremame.ro.
