Codurile vestimentare la locul de muncă sunt încă relevante în numeroase sectoare de activitate. Dincolo de cerințele privind ținuta decentă, formală sau mai puțin formală, avem și prevederi legislative care obligă la purtarea unor echipamente de protecție și care, indirect, nu permit atâta libertate vestimentară la locul de muncă. În contextul legislației pe care suntem obligați, la nivel de companie, să o respectăm, pentru a evita conflictele, angajatorii trebuie să se asigure că orice cod vestimentar impus este aplicat în mod nediscriminatoriu, respectă drepturile fundamentale ale angajaților și este justificat de un scop legitim și proporțional.
În ultimii ani, multe companii, în special cele din domeniul tehnologiei și creativ, au adoptat coduri vestimentare mai relaxate sau au renunțat cu totul să-și mai pună problema unor atare reguli la birou, permițând angajaților să poarte haine din categoria „casual” sau „semi-casual”, încurajând confortul și expresia personală. Companiile care doresc să fie considerate incluzive optează pentru coduri vestimentare care sunt mai flexibile și care permit angajaților să aleagă hainele care îi fac să se simtă confortabil și care nu îi restricționează pe criterii de gen.
Unele organizații adoptă politica „dress for your day”, care permite angajaților să-și adapteze ținuta în funcție de activitățile zilnice. De exemplu, dacă au întâlniri cu clienți sau evenimente formale, se pot îmbrăca mai elegant, iar în zilele obișnuite, pot alege o ținută obișnuită, fără formalizări. Prin asta, companiile transmit, de fapt, următorul mesaj: nu ne pasă cum veniți îmbrăcați, ne pasă doar cum și cât munciți. Desigur, în contextul tot mai multor angajați care lucrează (exclusiv) de acasă, codurile vestimentare pot ajunge în timp să nu mai aibă aproape nicio relevanță și să reprezinte doar o relicvă din trecutul nu foarte îndepărtat.
Citiți mai multe detalii, pe avocatnet.ro.
