Nedrept intrate în anonimat după Revoluție, stațiunile termale din România oferă încă multă sănătate celor care aleg să vină aici în vacanță. România deține o treime din potențialul balnear al Europei. Băile Felix, Tușnad, Sovata, Călimănești sau Băile Govora sunt cele mai vestite locuri din România unde turiștii se pot răsfăța cu tratamente demne de Cleopatra, regina Egiptului.
Apa termală, numită și „apa vie“, celebră pentru beneficiile pe care le are asupra organelor interne și a pielii, provine de la izvoarele termale din adâncimea pământului, fiind bogată în săruri și minerale. Fiecare element aflat în compoziția sa tămăduiește ceva: zincul ajută la cicatrizarea pielii, cuprul este antiseptic, magneziul este recunoscut ca având proprietatea de a regenera pielea, potasiul hidratează, stronțiul reduce iritațiile, fierul ajută la vindecarea rănilor, manganul reduce ridurile, iar calciul este astringent.
BĂILE FELIX, „Mecca Transilvaniei“
Stațiunea Băile Felix rămâne, de departe, perla stațiunilor balneo din țara noastră, înconjurată de altfel și de multe legende. Una dintre ele îl are ca erou pe Ladislau, întemeietorul orașului Oradea. În timp ce era călare în fruntea armatei sale, a făcut un popas în Haieu. Aici, calul a lovit o piatră cu copita şi un izvor bogat de apă a țâșnit de sub ea.
Hotelurile şi-au făcut apariția la jumătatea secolului al XIX-lea, primul stabiliment, numit Europa, fiind inaugurat în anul 1832. Acum, clădirea nu mai există, pe locul ei fiind amenajat un parc. De-a lungul veacurilor, aici s-au tratat și cei cu sânge albastru, și răniți din Primul Război Mondial, și oameni ai muncii în comunism. Și în prezent, spre aceste izvoare termale, atrași de proprietățile vindecătoare ale apei, vin anual mii de turiști. În stațiune există mai multe complexuri balneare, fiecare având o bază de tratament iar pentru un tratament balnear complex este necesară o evaluare din partea medicului de recuperare medicală.
TUȘNAD, „Mica Elveție“
În județul Harghita, ascunsă între Munții Harghita și Bodoc, se află cea mai mică stațiune balneară din țară, Băile Tușnad, supranumită „Mica Elveţie“ sau „Perla Ardealului“. Situată la o altitudine de 650 de metri, stațiunea are 44 de izvoare naturale, cu temperaturi cuprinse între 18 şi 24 de grade Celsius, din care în prezent sunt utilizate doar șase.
Stațiunea a apărut pe harta României în 1842, însă faima sa se pierde în negurile vremii. Izvoarele care țâșneau din „câmpul vorbitor“, așa cum îl numeau localnicii, l-au tămăduit și pe un fiu de cioban, care s-a făcut bine după ce s-a spălat în apele termale. Zona a atras apoi elita Europei care venea aici să caute tinerețea fără bătrânețe. Străinii poposeau la celebrul Institut balnear Ştefania, care avea piscine acoperite și personal specializat în medicina balneară. Prima conflagrație mondială a însemnat pentru stațiune sfârșitul epocii de aur, dar, cu timpul, Tuşnadul și-a recăpătat faima.
În prezent, aici se tratează atât afecțiuni interne, cât și externe: cardiovasculare, reumatismale, boli ale sistemului nervos, afecțiuni digestive, endocrine, metabolice și de nutriție, boli respiratorii. Tratamentul curei balneare la Tușnad este contraindicat celor care au afecțiuni acute cronice în puseu acut, boli infecto-contagioase, tumori maligne, epilepsii, psihopatii cu tulburări de comportament. La baza de tratament din stațiune se efectuează proceduri uzuale, cum ar fi kinetoterapia, împachetări cu parafină, dar și mofetă (emanația de gaz degajat prin crăpăturile scoarței terestre în fazele finale ale activității vulcanice) sau cura internă cu ape minerale terapeutice, indicată în afecțiuni ale tubului digestiv și hepatobiliare, afecțiuni ale rinichiului și căilor urinare, afecțiuni metabolice și endocrine.
La Băile Tuşnad se poate ajunge cu mașina pe ruta Brașov-Sfântu Gheorghe-Băile Tușnad sau cu trenul pe magistrala București-Brașov-Sfântu Gheorghe-Băile Tușnad-Ciceu-Deda-Baia Mare, stație Băile Tușnad.
SOVATA, „Marea Moartă a Transilvaniei“
Expresia „Du-mă, mamă, la Sovata, să-l cunosc și eu pe tata“ este mai cunoscută decât puterea vindecătoare a lacului sărat helioterm Ursu. Legenda locală spune că în zonă exista o cazarmă militară plină cu tineri frumoși. Doamnele care ajungeau la Sovata și urmau cure cu nămol și apă sărată, recunoscute ca fiind utile în tratarea problemelor legate de infertilitate, se întâlneau cu acești tineri și rămâneau însărcinate.
Până să devină o stațiune faimoasă, care-și trage numele de la Szováts – o familie de nobili secui care deținea întreaga zonă –, povestea micii așezări începe în anul 1581, când aici locuiau 16 familii. Vreme de multe secole, doar oamenii locului s-au bucurat de apele izvoarelor şi lacurilor sărate până la începutul anilor 1840, când mica aristocrație și-a construit cabane de vară la poalele muntelui de sare.
Prima baie publică, numită Gera, a apărut în anul 1872, iar câțiva ani mai târziu a primit autorizație de baie terapeutică. În jurul ei s-a dezvoltat viitoarea stațiune, care a căpătat oficial statutul de stațiune balneară în anul 1884. Tot cam în aceeași perioadă s-a format și Lacul Ursu, cel mai mare lac sărat helioterm din Europa, în urma prăbușirii terenului şi acumulării apei a două pârâiașe în golul rezultat. Supranumit „Marea Moartă a Transilvaniei“, de la salinitatea asemănătoare cu cea a Mării Moarte, lacul cu o suprafață de 40.000 de metri pătraţi și o adâncime de 18 metri are forma unei blăni de urs, de unde îi vine și numele.
Turiștii care vor să urmeze un tratament specific trebuie să știe că procedurile încep numai la indicațiile unui medic și după o prealabilă evaluare a stării de sănătate, cu excepția masajelor sau a programelor de fitness. Tratamentele se pot face la baza balneo situată lângă Lacul Ursu sau la Hotelul Sovata.
Multe proceduri se adresează doamnelor, pentru diferite afecțiuni ginecologice, cum ar fi baie cu temperatură alternantă, tampon ginecologic cu noroi ginecologic, irigare sărată, dar serviciile continuă cu băi calde, în cadă sau piscină, hidroterapie, gimnastică medicală, cură nutritivă. O altă procedură, ceva mai nouă, se numește tens, prin care impulsurile electrice transmise prin piele stimulează nervii senzoriali care activează ulterior mecanismele naturale de ameliorare a durerii. La Sovata se tratează, pe lângă bolile ginecologice și cele legate de infertilitate, afecțiuni degenerative, inflamatorii, reumatismale, afecțiuni ale sistemului nervos, dar și probleme dermatologice și afecțiuni respiratorii.
CĂLIMĂNEȘTI, „Perla Oltului“
La Călimănești, vechea așezare a lui Căliman, au venit în decursul secolelor să-și caute sănătatea și nobilii și oameni de rând, apa minerală izvorâtă din adâncul pământului aducând alinare tuturor. În prezent, Călimănești-Căciulata este pe harta stațiunilor balneoclimaterice renumite din țara noastră. Stațiunea se află la doar 20 de kilometri de Râmnicu Vâlcea, la 85 de kilometri de Sibiu și la 200 de kilometri de Brașov.
Primele însemnări despre puterea vindecătoare a apelor minerale din zonă datează de la începutul secolului al XIX-lea. „Unii țărani din Călimănești au avut în casele lor pe Aga Iusuf şi pe Selim Bei din Rusciuc, cărora le făceau băi sulfuroase“, consemna dr. Ştefan Vasile Episcopescu în „Apele metalice ale României Mari“. Primii pacienți în adevăratul sens al cuvântului au fost militarii, tratați aici la recomandarea vestitului medic Carol Davila, care a decis înființarea unui stabiliment balnear dedicat lor, la 27 mai 1855, după captarea Izvorului nr. 1 de la Căciulata, exploatat cu mult timp înainte de doi călugări, Partenie și Ghenadie. Renumele apelor vindecătoare a atras în zonă aristocrația vremii care și-a construit aici vile cochete în stil elvețian, pe lângă spații de tratament și hoteluri, precum Pavilionul Balnear Central, unul dintre cele mai vechi hoteluri din România.
În anul 1957 a fost deschis și un sanatoriu pentru copii, unde micuții erau tratați pentru afecțiuni hepatice. După câțiva ani, pentru ca micii pacienți să nu mai întrerupă cursurile de învățământ, s-a amenajat și o școală. Tot aici au fost salvați de la moarte muncitorii care lucrau în carierele de piatră şi minele de cărbuni și care se îmbolnăveau de silicoză.
În prezent, în stațiune funcționează două baze de tratament situate în incinta Complexului Balnear Cozia din Căciulata și în incinta Hotelului Central din Călimănești. Aici se tratează boli ale tubului digestiv, ale vezicii biliare, afecțiuni metabolice și de nutriție, ginecologice, ale căilor respiratorii, dar și afecțiuni posttraumatice sau reumatismale. Pe lângă terapiile comune, pe care le găsim și în alte stațiuni de profil – drenaj limfatic, magnetoterapie sau curenți dinamici –, puteți încerca crenoterapia (cura internă cu ape minerale), însă doar la recomandarea medicului.
BĂILE GOVORA, stațiunea-monument
Băile Govora păstrează mult din farmecul de odinioară al unei stațiuni balneare, așa încât oricine vine la tratament pentru trup are parte și de unul pentru suflet. Cunoscută drept printre cele mai bogate stațiuni balneare în ape iodurate şi bromurate din Europa, Băile Govora dețin în centrul său vestitul Hotel Palace, deschis în 1914, anul în care izbucnea Primul Război Mondial.
Din punct de vedere medical, stațiunea este vestită pentru curele de care poți profita chiar dacă nu ești înscris la niciun tratament balnear. Astfel, în zona parcului din centrul stațiunii şi a izvoarelor, aerul este bogat în ioni negativi, fapt care îl face să aibă un efect bronhodilatator şi relaxant psihic. În complexurile balneare se tratează atât afecțiuni respiratorii (bronșită cronică, emfizem pulmonar, afecțiuni infecțio-alergice), afecțiuni din sfera ORL (sinuzite operate, laringite), dar au parte de tratament eficace și pacienții diagnosticați cu reumatism degenerativ sau cu afecțiuni ale aparatului renal.
La complexurile balneare vestite pentru aplicațiile cu nămol cald primiți, alături de un tratament balneo, și o procedură SPA, pneumoterapii, electroterapii, kinetoterapii și tratamente cu produse apicole. De altfel, după pandemia de COVID-19, stațiunea a fost aleasă ca loc de recuperare a celor care s-au refăcut mai greu după ce s-au infectat, datorită factorilor climatici ai zonei.
