Au trecut 20 de ani de când numele braşovencei Lucicăi Bunghez a făcut înconjurul lumii. Românca trăia de mai mulţi ani cu o tumoare gigant, care cântărea 72 de kilograme. Profesorul Ioan Lascăr i-a redat şansa la viaţă, după o operaţie maraton de 8 ore, mediatizată în presa internaţională. La două decenii de la intervenţie, femeia duce o viaţă discretă alături de familia ei. În aceşti ani, s-a pricopsit cu o mulţime de boli şi abia poate să mai meargă după ce a căzut pe scări. Cu toate acestea, încearcă să se bucure de fiecare zi şi este recunoscătoare pentru miracolul pe care l-a trăit.
Verdict de la Oxford: un caz care depăşeşte posibilităţile medicale actuale
Cazul Lucicăi Bunghez a fost unul care i-a dezarmat până şi pe medicii cu experienţă din străinătate. Braşoveanca s-a născut cu neurofibromatoză: o pată pe corp, care creşte odată cu vârsta. După ce i s-a făcut o biopsie, tumoarea a început să se mărească într-un ritm galopant: îi acoperea jumătate din spate, o parte din şezut şi coapse. Astfel, în scurt timp, femeia, care cântărea numai 38 de kilograme, a ajuns în situaţia de a duce în spate o tumoare de 72 de kilograme.
Medicii români pe care i-a consultat nu au vrut să-şi asume riscul unei intervenţii chirurgicale. Disperată, femeia a căutat o salvare în afara ţării, dar fără succes.
„Pacienta a fost internată la Oxford şi a fost evaluată timp de două săptămâni, iar concluzia a fost: este un caz care depăşeşte posibilităţile medicale actuale şi a fost externată şi trimisă în ţară”, povestea, în 2004, prof. univ. dr. Ioan Lascăr, medic primar chirurgie plastică şi reconstructivă.
Şeful Clinicii de Chirurgie Plastică şi Microchirurgie Reconstructivă de la Spitalul de Urgenţă Floreasca a fost singurul medic care a acceptat această provocare profesională, de care depindea viaţa Lucicăi Bunghez.
O tumoră ce cântărea de două ori greutatea sa
Medicul a fost de acord să o opereze, alături de o echipă din Statele Unite, condusă de chirurgul american Mckay Mckinnon, care mai realizase o intervenţie asemănătoare. Riscul major era cel al unei hemoragii masive. Intervenţia, o premieră în domeniul medical şi extrem de complicată, a fost filmată şi difuzată de canalul Discovery.
Operaţia a fost o reuşită, iar acest succes în lumea medicală a fost mediatizat de presa din întreaga lume.
„Fără îndoială în literatura de specialitate nu mai există niciun caz raportat referitor la un pacient a cărui tumoră gigant să cântărească de două ori cât greutatea pacientului”, mai spunea, la acea vreme, profesorul Ioan Lascăr.
A rămas cu multe afecțiuni grave
Au trecut de atunci 20 de ani, timp în care Lucica Bunghez a încercat să se bucure de viaţă. Ani de zile a fost în atenţia opiniei publice, dar spune că astăzi nu-şi mai aminteşte lumea de ea. Nici măcar medicii la care merge la controale pentru diverse afecţiuni nu o recunosc. Când îi văd cicatricele rămase în urma operaţiei, o întreabă dacă a suferit cumva o arsură mai severă.
Îşi trăieşte viaţa discret şi stă tot în Braşov. Locuieşte cu soţul său, dar şi cu familia fiului său, Marius, care s-a căsătorit şi are o fată.
S-a refăcut foarte bine după operaţie şi spune că, din acest punct de vedere, „este la fel ca acum 20 de ani”. În schimb, în perioada postoperatorie, Lucica Bunghez, care acum are 67 de ani, s-a ales cu mai multe afecţiuni grave. A făcut osteoporoză, deoarece a pierdut mult calciu, tromboflebită, boală care s-a dezvoltat cât a stat imobilizată la pat, dar şi diabet, fiind dependentă de insulină, şi tiroidită autoimună. Şi de parcă nu ar fi fost de ajuns, la câţiva ani de la operaţie, a căzut pe scări, accident în urma căruia şi-a fracturat şoldul şi i s-a pus proteză.
„Am şi artroză pe coloană şi nu mă încumet să merg fără să fiu însoţită de cineva. Am de toate pentru toţi. Odată cu vârsta, cad toate ţiglele, bolile îşi spun cuvântul. M-am rablagit de tot”, a spus femeia.
„În fiecare zi care vine, îi mulţumesc lui Dumnezeu”
Deşi aceste boli deloc uşoare îi dau bătăi de cap de atâta amar de vreme, Lucica Bunghez încearcă să se bucure de viaţă în măsura posibilităţilor. Se ocupă şi de treburile casei, atât cât poate. De când a devenit bunică, s-a dedicat creşterii nepoatei sale, Alesia Sofia, care acum are 12 ani.
„În ultimii 5-6 ani, am văzut aproape toată ţara, când au avut copiii concediu. Soţul mă ajută la toate. Fac câte un pic de mâncare dimineaţa, soţul îmi curăţă legumele. Fac o tocăniţă, o ciorbă, când vin copiii acasă să aibă o mâncare caldă”, a mai spus Lucica Bunghez pentru CanCan.
Greu încercată de viaţă, femeia este, însă, recunoscătoare pentru fiecare zi. Care este cuvântul magic care a ajutat-o să răzbească, în ciuda tuturor piedicilor de care s-a lovit? Speranţă.
„Trebuie să fii puternic psihic şi să ai întotdeauna speranţă. În fiecare zi care vine, îi mulţumesc lui Dumnezeu. Sunt foarte recunoscătoare. Domnul doctor Lascăr este tot timpul în gândurile mele şi în rugăciunile mele”, a încheiat Lucica Bunghez.
