Vorbitorii unui dialact maghiar, ca grup etnografic maghiar, secuii sunt o minoritate importantă din România, așezați în județele Covasna, Harghita, Mureș, dar, parțial, și în Brașov, Alba, Cluj sau Sibiu. Originea lor rămâne, totuși, un mister.
Cum au ajuns în Transilvania? O povestea lungă
Originea secuilor nu este și acum pe deplin cunoscută, etimologia „szekely” fiind controversată din cauza numeroaselor ipoteze vehiculate de specialiști de-a lungul anilor.
Secuii au fost considerați pe rând descendenți ai maghiarilor, sciților, hunilor, gepizilor, kavarilor, bulgarilor de pe Volga, karbadino-balkarilor caucazieni, avarilor, etc. De asemenea, modalitatea cum au ajuns secuii în Transilvania este mult discutată. Secuii vorbesc o maghiară în dialect, cu multe regionalisme și arhaisme
Conveițuire de secole cu ungurii
Cronicari precum Antonio Bonfini (Bonfinius) sau Simon de Keza (unul din cei mai importnți cronicari maghiari din secolul XIII) avansau ipoteza secuilor ca avangardă a ungurilor în Europa, potrivit Adevărul. Experți în arta călăritului, secuii erau probabil corespondeții actualelor patrule rapide de recunoaștere și de comando.
Cronicarii menționează că, desi secuii și ungurii vorbeau în principal aceeași limbă, ca triburi și obiceiuri erau diferiți. Conviețuirea de secole cu ungurii este precizată și de academicianul Pal Antal Sandor. „În decursul secolelor, secuii de origine nemaghiară s-au maghiarizat datorită sarcinilor militare şi au avut un regim aparte în cadrul populaţiei maghiare în general“, preciza academicianul pentru Radio România Internațional, notează sursa citată.
Dincolo de ocupații militare, secuii erau cunoscuți ca buni crescători de cai și de vite. „Erau o comunitate bine organizată de războinici care trăiesc din creşterea vitelor”, potrivit istoricului maghiar Pal Engel.
Comitele secuilor era cel care conducea comunitățile secuiești. Comiții erau numiți direct de coroana maghiară, în fața căreia răspundeau. Comiții sunt atestați în anul 1250, după ce au participat la asediul asupra Vidinului, împreună cu sași, români și pecenegi.
La paza frontierelor
De asemenea, este atestat că secuii au participat și la a cincea cruciadă, în 1217, organizată de Papa Honorius al III-lea, în armata regelui Andrei al II-lea al Ungariei. Recunoscuți pentru abilitatea lor războinică, secuii au fost folosiți și ca trupe pentru paza frontierelor.
Evidențiindu-se ca apărători ai frontierelor în fața invaziilor mongole sau în luptele cu turcii, secuii au fost scutiți de plata taxelor, având doar de achitat trei obligații fiscale pe timpul domniei unui rege maghiar.
Mai mulți specialiști unguri și români au mers pe ideea că secui sunt urmașii unor neamuri turcice precum avarii, care au controlat un imperiu masiv în zona dunăreană și a Europei centrale, în secolele Vi-VIII. Avarii s-au refugiat în zona câmpiilor euro-asiatice, după ce au fost învinși de regele Carol cel Mare. Unii istorici sunt de acord că o parte din aceștia s-au stabilit în zona Panoniei, fiind cunoscuți ulterior ca secui.
Una din variantele acceptate, datorită faptului că a fost și cea mai bine documentată, spune că secuii reprezintă un mix de triburi turcice. Multe păreri, inclusiv ale cercetătorilor maghiari, afirmă că secuii se trag dintr-un grup foarte vechi bulgaro-turanic, care s-a apropiat de cele șapte triburi maghiare la nord de Marea Neagră.
