O categorie de persoane aflate în atenţia organelor de securitate era formată din aşa-numiţii „autori de înscrisuri duşmănoase”. Aceste înscrisuri nu includeau diferitele memorii adresate în mod legal unor instituţii sau persoane cu funcţii de conducere, semnate cu numele real şi înregistrate oficial, deşi multe din acestea erau, de asemenea, catalogate ulterior ca fiind duşmănoase de către Securitate.
În bazele de date ale Securităţii, pentru perioada 1948-1989, sunt menţionate 9.029 de persoane – autori de înscrisuri duşmănoase (de precizat că unele din aceste înscrisuri aveau autori multipli), a căror urmărire informativă a fost declanşată de interceptarea înscrisurilor. Fenomenul „înscrisurilor dușmănoase” a devenit, odată cu trecerea timpului, o problemă majoră pentru Securitate, dar cu toate eforturile și resursele mobilizate de aceasta, mulți dintre autori nu au putut fi identificaţi niciodată.
Conform clasificării Securităţii, existau 3 categorii principale de înscrisuri: scrisori anonime – 6.538 de autori, fiţuici cu conţinut duşmănos (manifeste) – 1.810 autori şi inscripţii cu conţinut duşmănos (cu alte cuvinte graffiti) – 455 de autori. Ultimele două categorii erau redactate tot anonim, evident.
„Trebuie precizat faptul că dintre autorii scrisorilor anonime, 2.103 au fost depistaţi de Unitatea Specială „S” (sau de compartimentele subordonate la nivel de unităţi teritoriale), care se ocupa cu interceptarea corespondenţei / trimiterilor poştale, în condiţiile în care chiar şi în constituţiile comuniste era garantat secretul corespondenţei.
Dintre autorii de scrisori anonime, 7.552 au recurs la scrisul cursiv. 5.387 din ei nu s-au semnat, iar 1.151 au folosit un pseudonim (de multe ori fantezist – „Popa Melcu”, „Sărmanul Vasile”, „John Lenon”, „Cadavrul Viu”, pentru a da câteva exemple), sau au trecut numele unor presupuse organizaţii („Cercul Studenţilor din Oradea”, „Organizaţia Libertăţii”, „Comitetul de acţiune”, etc.). Alţii preferau să semneze ca fiind reprezentanții unui grup de persoane („Un grup de muncitori”, „Un grup de cadre didactice” etc).
Majoritatea protestatarilor (5.927) s-au adresat unor organe de presă, în special celor locale. Dintre organele de presă centrale, cei mai mulţi s-au adresat ziarului „Scânteia” – organul central de presă al PCR (189) şi Radioteleviziunii (182). În plus, 805 persoane au trimis scrisori postului de radio „Europa Liberă”.
Scrisorile anonime au avut ca destinatar și instituţii sau persoane cu funcţii de conducere. Securitatea a identificat și a luat măsuri împotriva a 758 de persoane, care s-au adresat Secretarului General al PCR – Nicolae Ceauşescu. Alți 604 s-au adresat CC al PCR, 236 Consiliului de Stat, 52 Marii Adunări Naţionale, 116 diferitelor ministere”, conform cercetătorilor CNSAS. (sursa: Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității)
