Diferența de costuri între un imobil care se construiește după standard nZEB față de aceeași construcție care s-a executat în perioada în care acest standard nu era obligatoriu poate fi de 30-40%, spune arhitectul Sergiu Petrea, asociat la biroul Tecto Arhitectură, care a gândit un model de proiect la acest standard pentru Asociația pentru Promovarea Eficienței Energetice în Clădiri. Pe termen lung, este vorba despre o investiție care se recuperează, și, oricum, standardele sunt de acum obligatorii, mai notează arhitectul, citat de economedia.ro. „nZEB” (nearly zero energy building) este un standard care presupune clădiri cu consum de energie aproape zero.
Arhitectul Sergiu Petrea consideră că principalele piedici în a implementa astfel de soluții pentru mediul construit sunt date de lipsa de informare a specialiștilor. „Există încă, din nefericire, o pondere foarte mare de specialiști care nu știu să lucreze la aceste standarde. Și mă refer la proiectanți, la arhitecți, ingineri, executanți, constructori și chiar la autoritățile publice, care nu știu nici ele cum să aplice foarte clar aceste norme. O altă piedică este lipsa controlului. O dată ce ai proiectat o clădire la standard nZEB, certificarea se face printr-un audit energetic, dar auditul energetic evaluează niște hârtii, un proiect și niște părți tehnice. Nu se prea are în vedere calitatea execuției, care e foarte importantă. Trebuie, de exemplu, ca stratul de etanșare să fie continuu sau izolația trebuie să fie continuă, bine lipită. Lucrurile acestea nu sunt controlate, pentru că nu avem personal specializat, nu știm cine ar trebui să verifice și să semneze din partea unei autorități. Iar la nivelul diriginților de șantier, care de obicei se ocupă cu calitatea în construcții, este abordată mai ales partea de structură”, spune Petrea.
Diferențele de costuri sunt sesizabile, între ante-nZEB și perioada actuală.
„Dacă luăm un imobil care se construiește după standard nZEB față de aceeași construcție care s-a executat în perioada în care acest standard nu era obligatoriu, din discuțiile cu diverși parteneri și clienți, aș zice că diferența poate fi de 30-40%, în plus. Pentru aceeași construcție, cu aceleași caracteristici. Asta înseamnă o grosime mare la izolații, tâmplări mai performante, instalații mai performante”, explică arhitectul.
Pe termen lung, este vorba despre o investiție care se recuperează, dar, oricum, standardele sunt de acum obligatorii.
Soluții există, teoretic, chiar și pentru blocurile comuniste. „Directiva pentru 2050 spune că tot fondul construit existent în Uniunea Europeană va trebui să fie zero emissions. Problema e că, deși avem niște instrumente, avem niște strategii și niște instrumente posibile de lucru, un fond construit foarte depreciat, un bloc din anii ’50 să zicem, trebuie să treacă printr-o evaluare corectă și din punct de vedere structural. Trebuie să vedem și ce înseamnă partea de instalații, partea de accesibilitate. De exemplu, asistăm la îmbătrânirea populației, da? La blocul de patru etaje n-avem lift, populația îmbătrânește. Punem un lift? Nu punem? E un fenomen mult mai complex. Reabilitarea strictă probabil că se va face. Măsura în care se va face sau dacă se va atinge complet standardul…. asta e greu de previzionat, pentru că avem și factori necunoscutți – război, pandemii, schimbările climatice. Teoretic, e posibil ca și aceste blocuri vechi să atingă aceste standarde, cu evaluare corectă”, spune Petrea.
Investiția într-o astfel de casă începe să se resimtă destul de rapid, spune specialistul.
Articolul complet AICI
