Omul de afaceri brașovean Dorian Lungu, chocolatier cunoscut pentru brandul Luado, a analizat, pentru singura publicație de afaceri din Brașov, fwdBV, de ce astăzi România nu este sustenabilă în foarte multe domenii economice.
„49 de lei, echivalentul a 243 de coroane cehești. Atât am plătit pentru un buritto plus o porție de gnocchi cu busuioc și o sticlă mică cu vin roșu (decent). Totul s-a întâmplat în trenul care mă ducea de la Praga la Budapesta, în luna august, adică în plin sezon turistic. Toate servite la temperatura potrivită, la locul unde stăteam, fără să fiu nevoit să mă deplasez nici măcar un metru. Doar utilizând aplicația online a companiei feroviare respective, în condițiile în care evident că trenul avea și o rețea wi-fi free, conectată la internet.
Sunt curios unde poți avea o astfel de experiență în România, și nu mă limitez numai la locația numită tren, pentru că nu am cunoștință să existe în țară vreunul care să îndeplinească acele condiții enumerate anterior, asta până să ajungem la raportul preț/calitate.
În cele câteva zile de călătorit cu trenul sau pe jos, am trecut prin trei capitale: Praga, Viena, Budapesta și am experimentat locuri similare ca status gastronomic. Paradoxal, cel mai ieftin a fost în Praga și cel mai scump în Budapesta.
România are la ora actuală undeva la 540.000 de întreprinderi mici și mijlocii, fiind pe ultimul loc în ceea ce privește numărul de IMM-uri raportat la mia de locuitori. Mai mult, productivitatea unui salariat autohton este de aproximativ trei ori mai mică decât media europeană. Asta susține Florin Dănescu, președintele Asociației Române a Băncilor.
Supermarketurile din Praga sau Viena, spre exemplu, practică prețuri mai mici pentru multe tipuri de produse, comparativ cu ce găsesc eu în Brașov. Dacă punem în discuție și nivelul comparativ al calității, deja lucrurile arată și mai rău pentru noi. Mergem mai departe cu comparația la nivelul salariilor medii și deja totul pare un paradox. Teoretic, cel puțin, trăim în aceeași piață europeană și bunul simț ne spune că la salarii mai mici trebuie să ai prețuri mai mici în consum, inclusiv HORECA. Logica și realitatea însă sunt cu totul altele. Muncim mai mult, mai ineficient, plătim mai mult pentru același produs, dar la o calitate inferioară.
Voi încerca să explic în mod practic, de ce astăzi nu suntem sustenabili în foarte multe domenii, fără a încerca să folosesc lecții de economie, ci oferind câteva exemple simple și observabile la o privire atentă a oricui dorește să o facă.
CFR S.A este unul dintre cei mai mari angajatori din România, poate chiar cel mai mare. Pe drumul către Praga, plecând din Brașov cu trenul, treci prin Rupea. Distanța Brașov-Rupea este de vreo 43 de km și o parcurgi cu cel mai rapid tren din România în 2 ore. Cu bicicleta ajungi mai repede, am încercat eu.
Când te întorci din Budapesta la Brașov cu trenul de zi, la Simeria se schimbă locomotiva. Stând pe peron, am observat două aspecte interesante: în primul rând, trenul este compus din două vagoane, iar acolo vine o locomotivă care cuplează un vagon și pleacă la Cluj-Napoca, iar o altă locomotivă rămâne tot cu un singur vagon, care pleacă la Brașov. Adică dintr-un tren cu două vagoane și o locomotivă s-au făcut două, evident, cu două locomotive. Cât de sustenabilă poate să fie o astfel de activitate?
Tot la Simeria, în procesul de împărțire a marelui tren, am numărat șapte persoane implicate, fără a pune la socoteală mecanicii de locomotive și controlorii de tren. Unii aveau un ciocan lung în mână, altul a efectuat legăturile dintre locomotivă și vagon, unul era cu un steag pe care l-a fluturat maxim un minut. Restul vizionau clipuri pe telefoane, se amuzau și râdeau, discutând ce mâncare le pregătesc soțiile când ajung acasă. Au rămas acolo în grup mare, râzând, și când trenul cu care eram a părăsit gara. Nu o să povestesc de situația toaletelor, două la număr în singurul vagon, pentru că una era blocată, iar cealaltă avea un tub în care vedeai calea ferată și tot ceea ce făceai se ducea direct acolo. Nici de faptul că s-a întrerupt lumina în vagon de cel puțin 20 de ori și că existau două prize, dintre care una era funcțională. Evident că nu aveai ce și de unde să bei sau să mănânci, iar existența unei rețele wi-fi sau a internetului era deja de domeniul ficțiunii”, a scris Dorian Lungu pentru fwdBV.
Continuarea analizei, pe unica publicație de afaceri din Brașov, fwdBV, aici.
