Brașoveanul Marian Godină este, fără doar și poate, unul dintre cei mai mediatizați polițiști pe care i-a avut vreodată România.
După ce a devenit viral în mediul online, el a scris cărți și s-a apucat de stand-up comedy, iar acum numele lui este știut în toate colțurile țării, iar postările pe care le face în mediul online adună mii de like-uri și sute de comentarii și de distribuiri.
Zilele trecute, Marian Godină le-a povestit fanilor săi de pe Facebook care a fost prima mașină pe care a condus-o după ce și-a luat permisul. Iar postarea lui a strâns peste 7.000 de like-uri, semn că internauții au fost impresionați de ceea ce a relatat celebrul polițist, notează Libertatea.
Familia polițistului cumpărase o Dacie albastră „În 1996, după ce au vândut un apartament, părinții mei au cumpărat un autoturism marca Dacia 1310 Break, culoare albastru, an de fabricație 1995. Costase aproape cât jumătate din prețul apartamentului, era albastru metalizat și era ca nouă. În 2004, când am împlinit 18 ani, am luat și eu permisul de conducere și am început să conduc Dacia. Școala de șoferi o făcusem pe Dacia Solenza, în care deja își băgaseră mult nasul străinii care doreau încă de pe atunci să ne fure țara. Aia mergea fain, dar acasă trebuia să mă învăț cu Dacia 1310, sau Dacia Nasolenza, cum îi zicea un amic”, și-a început Marian Godină povestea.
Apoi, polițistul le-a spus fanilor săi și ce se întâmpla de fiecare dată când el și familia lui plecau la drum cu mașina care era condusă atât de mama lui, cât și de tatăl lui: „Unul dintre cele mai folosite butoane ale acelei mașini era acel levier de care tragi ca să deschizi capota. Eu nu îmi amintesc să fi fost plecat la un drum și să nu fiu nevoit să deschid capota. Iar asta nu ca să-i pun apă în șprițieră. Fie se «pușca» platina, fie se înfunda jiclorul și trebuia să suflu în el. Astea erau dintre cele banale și care se rezolvau pe loc cu niște șmirghel sau cu lița pe care o aveai pregătită chiar sub capotă. Un fenomen ciudat se petrecea când voiam să plecăm la țară, lângă Câmpina, la 80 km de Brașov. Cu o zi înainte, tata apela la un nene care «se pricepea», care să vină și «să o pună puțin la punct» înainte de plecarea de a doua zi. Omul o regla, o desfunda… o punea la punct, iar mama o umplea cu bagaje. Ne pregăteam pentru cei 80 km de parcă plecam în Spania. «Aute ce frumos stă la relanti!» parcă îl aud pe tata, mândru că mașina era gata de drum”. Continuare poveștii, aici.
