Apa încă bălteşte la Băcel, deși sunt câteva zile de când ploile s-au oprit. Abia acum poţi vedea cu adevărat dezastrul pe care l-au lăsat inundaţiile.
Imediat ce treci Râul Negru, peste un pod care acum îşi usucă picioarele de piatră la soare şi peste care trenul parcă „levita” în urmă cu o aproape o săptămână, apar primele semne ale „asediului”.
De-a lungul drumului sunt zeci, poate chiar sute de saci cu nisip, ca nişte soldaţi lăsaţi recent la vatră. E iunie, soarele frige, iar la intrarea în Băcel miroase dulce a tei. Dar, pe măsură ce te apropii de celălalt capăt al satului, miroase tot mai adânc a nămol. Aici, apa a trecut chiar şi dincolo de ferestrele caselor, iar în urmă cu doar câteva zile, peste câmpurile din faţă, care se întind pe mai bine de doi kilometri, se putea trece doar cu barca. Oamenii s-au întors la casele lor. Se vede asta şi după maldărele de haine, saltele, dulapuri, oale, frigidere şi televizoare stricate scoase în drum.
„Azi e săptămâna, cam tot pe la ora asta, nu era apă, dar era pericol şi au venit pompierii şi ne-au luat. Haideţi, că e dezastru! Ne-am suit găinile în pod, iepurii în podul ălălant şi n-am mai putut salva de prin casă nimic, să mai pui sus. Nimic. Ne-am luat şi am plecat, ce era să facem? Şi ne-au dus în Dobârlău, la sala de sport de acolo şi ne-au cazat, ne-au ospăţat, dar după aia ne-am dus la Mărcuş, la nişte rude care ne-au luat la ele. Cu mama eram. (…) Am un căţăluş, l-am dus în Băcel, mai încolo în sat şi l-am scăpat, dar pisica nu ştiu pe unde s-a căţărat, dar când am venit acasă mi-a sărit direct în braţe. (…) Ce să găsesc, doamnă, acasă? Eu nu prea vreau să plâng acum, ce-a fost a fost, doar am mai păţit treaba asta şi acum şapte ani. (…) Atunci a fost mult mai rău, au fost mai mulţi sinistraţi. Acum a venit apa din partea aia şi, de la pod, cam douăzeci de familii au fost inundate. (…) Nu, nu s-a făcut nimic, nici diguri, nimic. Dar, acum, ce să vă zic, cine s-a aşteptat la aşa ceva? Că apa nu a venit de la Tărlung, a venit în partea ailantă. Joi noaptea a venit, aşa încetişor, încetişor, încetişor. Pe aici te plimbai cu barca. Am avut noroc cu pompierii, că altfel nu ştiu ce făceam. De câte ori am avut nevoie, au venit pompierii de le-am dat mâncare la găini, la iepuri. Oameni! Nu pot să zic nimic, a fost mobilizare”, a declarat, pentru AGERPRES, Viorel, unul dintre sinistraţi.
Omul trage nădejde că va primi ajutoare, dar de mutat tot nu are de gând să se mute, deşi Băcelul se află la confluenţa a trei râuri, Olt, Tărlung şi Râul Negru, iar el locuieşte în zona inundabilă.
„Da, trag nădejde de ajutoare. Ne-a vizitat şi primarul şi preşedintele Nicuşor Dan a fost la Băcel. Ce să facem, doamnă? Asta e situaţia. (…) Noi aici stăm cu frică. Dacă plouă trei zile… Doamne, Maica Domnului, iar ne îneacă. Zona e inundabilă, dar unde să mergem, dacă ăsta e pământul nostru. Nu cumpără nimeni, chiar dacă ai acte pe casă, că e zonă inundabilă. Ce-o fi o fi, eu ce pot să zic? Să ne facă digurile că e rău, cu natura nu te joci. (…) Eu nu am bani de asigurare şi e greu cu asigurările astea că sunt scumpe şi trebuie să umbli pe acolo şi dincolo cu acte. (…) Eu nu mă mut. Minteni am 65-66 de ani, cine ştie cât o mai duc. Şi unde să mă mai mut, doamnă? Ce a fost a fost, ce-o fi om vedea, acum le punem la locul lor şi… Doamne ajută!”, a mai spus bărbatul.
Citiți mai multe detalii, pe weradio.ro.
