Construite în ritm alert în primii ani de comunism, în jurul unor uzine și exploatări miniere strategice din România, a cărei economie se afla atunci sub controlul sovieticilor, câteva foste orașe au rămas aproape neschimbate, păstrând înfățișarea anilor ‘50. Printre acestea este și orașul Victoria din județul Brașov.
Primul deceniu de comunism a adus României parteneriate extrem de păguboase cu Uniunea Sovietică, grăbită să își recupereze într-un timp cât mai scurt despăgubirile de război. După 1945, cu sprijinul guvernelor controlate de sovietici, au fost înființate Sovromurile, societăți mixte româno-sovietice, care vizau exploatarea resurselor naturale şi a economiei româneşti. Sovieticii au preluat astfel controlul asupra principalelor bogăţii ale ţării şi au profitat din plin de ele, sărăcind România cu miliarde de dolari, potrivit unor studii citate de adevărul.ro.
În zonele bogate în resurse naturale, cu potențial industrial și economic care putea fi exploatat în ritm alert, au fost înființate de la zero orașe mici, cu arhitectură inspirată din cea a orașelor sovietice, care au fost populate în scurt timp cu mii de oameni, aduși din toate colțurile României, dar folosite și pentru a găzdui oficialii sovietici și militarii care aveau în grijă centrele industriale.
Orașul Victoria, proiectat de sovietici
Orașul Victoria din județul Brașov s-a dezvoltat în jurul unei uzine de pulberi explozive, deschisă în vecinătatea sa, la Ucea în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
„Fabricile Ucea (cum erau denumite atunci) au fost ridicate cu ajutorul prizonierilor de război și al unui detașament de evrei. Astfel a luat naștere Colonia Ucea, ca urmare a numărului mare de muncitori aduși din diferite zone ale țării”, arată Primăria orașului Victoria.
După Al Doilea Război Mondial, un combinat chimic s-a dezvoltat în aceeași zonă, iar în jurul său a fost ridicat un oraș complet nou, cu cartiere care copiau modelul celor din orașele mono-industriale sovietice, cu clădiri cu încăperi spațioase, tavane înalte și doar două niveluri. La realizarea orașului a contribuit și un arhitect din Georgia, arătau autoritățile locale.
„În Ardeal, în preajma combinatului chimic „I. V. Stalin”, se construiește unul din noile orașe ale țării, orașul Victoria. Noul oraș a apărut pe harta țării și a început să se dezvolte abia cu 6 ani în urmă. Pe locul unde în trecut nu exista decât câmpie se ridică acum pentru oamenii muncii un oraș socialist, demn de epoca în care trăim. La 6 noiembrie 1949 a fost aruncată prima lopată de pământ. S-a dat semnalul începerii bătăliei pentru construirea orașului. Orașul Victoria este unic în felul său. Este pentru prima dată când se definitivează proiectul unui oraș complet nou și începe construcția lui pe mai multe fronturi”, informa publicația „Apărarea patriei”, în 1956.
Atunci, orașul ajunsese la 2.700 de locuitori, iar autoritățile comuniste îi lăudau ascensiunea, numindu-l primul oraș muncitoresc apărut pe harta țării.
„Tot ce se întâmplă aici, în așezarea de la poalele Făgărașilor, este direct legat de existența combinatului chimic. Nu există casă sau apartament în care să nu locuiască un muncitor, un inginer sau un tehnician din domeniul chimiei. Te surprinde de la început liniștea care domnește peste loc. De fapt, localnicii sunt la muncă”, informa ziarul Scânteia în 1956.
Victoria era privit ca un oraș cu mari perspective pentru tinerii care își croiau un viitor la poalele Munților Făgăraș. În deceniile următoare, populația orașului a crescut până la peste 10.000 de locuitori, majoritatea fiind muncitori angajați la Combinatul Chimic. După 1990, industria chimică a intrat în declin, iar din vechiul combinat Viromet a supraviețuit doar o mică parte. În prezent, mai puțin de 6.500 de persoane trăiesc aici, iar industria nu mai reprezintă pilonul principal al comunității, așa cum era în trecut.
Orașul Victoria a păstrat aproape intacte cartierele muncitorești din anii ’50 și centrul civic. Singurele transformări arhitecturale notabile după 1990 au fost bisericile ridicate în această perioadă.
