La sfârșitul anilor 70, Nicolae Ceaușescu a cerut producerea unui camion colosal, care să poată duce în benă o încărcătură de 120 de tone la un singur transport. După 10 ani de proiectare la ICPAT Brașov, după modelul american Lectra Haul, în 1988 era omologat monstrul DAC 120 DE . Autocamionul a fost construit la Întreprinderea de Autocamioane Brașov începând din 1988 și până în 1990.
În 1978, România a achiziționat din Statele Unite un camion uriaș de la firma Lectra Haul, tatăl DAC-ului 120 românesc. Inginerii l-au desfăcut șurub cu șurub, analizat și reinterpretat în stil românesc. A ieșit o bestie pe roți, DAC 120 DE. Cu o greutate de 90 de tone la gol și o capacitate de transport de 120 de tone, camionul avea toate motivele să fie considerat un adevărat mamut al industriei auto. Avea o înălțime de 5,4 metri, cât un bloc cu parter și etaj, iar roțile sale aveau 3,2 metri diametru
Propulsia era una avansată- diesel-electrică, inspirată de locomotive. Electroputere Craiova a proiectat motoarele electrice care puneau în mișcare cele două roți din spate, livrând câte 520 de cai putere fiecare. La mijloc era un generator de 1.200 volți, alimentat din două rezervoare de 1,6 tone de motorină fiecare. Cu un „plin”, DAC-ul putea funcționa o săptămână. Șasiul, direcția, transmisia și motorul Diesel au fost realizate la fabrica de Autcamioane Brașov. Din Franța veneau cauciucurile marca Michelin, la 10.000 de dolari bucata, iar din Occident se importau instalația de aer condiționat, scaunul cu amortizor și servomecanismele. În ciuda dimensiunilor, DAC 120 DE era destul de sprinten: atingea 70 km/h fără sarcină și 55 km/h încărcat complet. România mai fabrica și un model mai mic, DAC 180-100 însă avea o viteză redusă, de 27 km/h.
Exportate în Australia la preț ”promo”
După aproape un deceniu de dezvoltare, camionul a fost omologat în 1988 și s-au fabricat doar 20 de unități, până în 1990. Cinci dintre ele au fost exportate în Australia, unde au lucrat în mine până prin 1992. Restul au ajuns în complexele miniere din România. Prețul real al unui DAC 120 DE era de aproape 1 milion de dolari. Totuși, în stilul specific regimului Ceaușescu, România le-a vândut la un preț promoțional: 300.000 de dolari bucata. Astfel, camioanele românești erau de trei ori mai ieftine decât cele americane. Un an întreg au muncit șapte muncitori români în Australia ca să asambleze camioanele, iar o echipă alcătuită din trei specialiști români a asigurat mentenanța vehiculelor până în 1992. Când se defecta o piesă, muncitorii munceau o săptămână întreagă ca să o demonteze și să o monteze apoi la loc. Ultimul DAC 120 DE a ieșit pe porțile uzinei din Brașov în anul 1990.
Un comentariu
Numai prototipul s-a produs la Brașov, restul au fost produse la Mârșa.