Ciocanitoarea de munte (sau cu 3 degete) este o ciocanitoare rară în România, arealul ei fiind limitat la pădurile bătrâne și întinse de conifere, păduri unde este și greu de găsit pentru a fi observată – cu atât sunt mai spectaculoase imaginile surprinse de camerele de monitorizare amplasate în Parcul Național Piatra Craiului. Este o pasăre tăcută și asta îngreunează și mai mult găsirea ei. Se mai numește și ciocanitoarea cu trei degete, are aceasta particularitate față de celelalte ciocănitori, care au patru degete.
E o ciocănitoare deosebita printre cel „clasice” – acestea au căciulițe de culoare roșie, cel putin masculii, dar si juvenilii, uneori și femelele – în schimb ciocănitoarea de munte se remarcă printr-o căciuliță de culoare galbenă.
Scorbura pentru cuib o face mai ales în arbori uscați, însă rămași în picioare sau în arbori foarte bătrâni. În luna mai ciocănitoarea face 4-6 ouă, ambii părinți clocesc și ambii părinți îngrijesc puii. Au o singură serie de pui pe an, în vară puii mari pleacă de lângă părinți în căutarea unor noi teritorii. Puii care cer mâncare adulților au un sunet foarte interesant și original, ca un fel de cârâit continuu din gâtlej, ca un sunet de motor sau de insectă mai voinică. În rest, sunetul darabanei sau diverse sunete de chemare și alarmă seamănă cu cele ale altor ciocanitori de talia ei.
Este o pasăre teritorială, își păstrează și își apară teritoriul de la an la an. Are conflicte teritoriale cu ciocanitoarea pestriță mare dar și cu ciocănitoarea cu spate alb, o alta specie destul de rară si pretențioasă.
