De-a lungul timpului au circulat mai multe legende în legătură cu locuitorii comunei Bran. Ba că sunt zgârciți, ba că sunt mincinoși. Avocații spun că pe vremea împărătesei Maria Terezia ar fi fost emis chiar un edict prin care li se interzicea locuitorilor din Bran să depună mărturie în instanțe. Totuși, istoricii nu au găsit un document care să ateste acest lucru.
Cu toate acestea, legenda este prezentă în folclorul și cultura orală locală – parte dintr-o tradiție satirică mai largă, unde brănenii erau clamați drept „mincinoși notorii”.
Ideea despre faptul că locuitorii din Bran nu puteau fi audiați ca martori în instanță pentru că „era de notorietate că sunt mincinoși” este o poveste folclorică, dar nu este confirmată de documente oficiale emise de împărăteasa Maria Terezia sau de alt împărat habsburgic.
Totuși, această legendă chiar există și a circulat în diferite forme în zona Branului și în folclorul local din Transilvania.
În unele versiuni se spune că „nicio instanță nu primește mărturie de la un brănean”, fiindcă „toți mint”, iar în altele se afirmă că un împărat a emis un decret în acest sens – însă nu există nicio sursă istorică sau juridică autentică care să confirme existența unui asemenea edict imperial.
Este foarte probabil ca această legendă să fi fost o formă de ironie sau autoironie locală, ori o exagerare satirică transmisă oral.
Astfel de povești apăreau frecvent în regiunile de graniță ale imperiilor, mai ales în comunități cu identitate puternică, ca în zona Branului, unde granița austro-otomană și apoi austro-română era foarte activă în secolele XVIII–XIX.
