La adăpostul pădurilor dese din Munții Buzăului, pe suprafața administrată de Ocolul Silvic Gura Teghii se află un loc magic: Lacul Negru, un ochi de apă format în urma unei masive alunecări de teren. Este un lac natural, sălbatic și tăcut, înconjurat de molizi și fagi, care își trage numele de la nuanța închisă a apei – rezultatul vegetației acumulate și al apei liniștite.
Traseul până la Lacul Negru din comuna Gura Teghii începe de la o barieră a drumului forestier Bâsca Mică. De acolo, mașinile nu mai au acces, iar cine vrea să ajungă la lac trebuie să meargă pe jos, timpul estimat pentru cei 4 kilometri fiind de aproximativ o oră.
Lacul este alimentat de un pârâu cu un debit mic, dar există și posibilitatea ca o adevărată rețea subterană să fie cea care aduce apa la suprafață.
„Ideal pentru iubitorii de drumeții, natură pură și fotografie, Lacul Negru poate fi evadarea autentică din agitația zilnică. Se ajunge aici pe trasee montane și forestiere, iar zona face parte din rețeaua Natura 2000. Dacă ajungeți în zonă, bucurați-vă de peisaj, dar nu uitați să respectați natura: fără gunoaie, fără zgomot – doar liniștea muntelui și frumusețea pură a pădurii.
Malul lacului este dominat de o 𝑡𝑢𝑟𝑏𝑎̆𝑟𝑖𝑒 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑎̆, denumită „plaur plutitor”, uneori gros de până la 1 m, care acoperă aproape jumătate din luciul apei.
𝐹𝑙𝑜𝑟𝑎 include specii remarcabile precum roua cerului (Drosera rotundifolia) – o plantă carnivoră – și plămâna („lacul cu plămână” datorită proprietăților ei terapeutice).
𝐹𝑎𝑢𝑛𝑎 este reprezentată de tritoni de munte și salamandre, iar aceștia mențin un ecosistem în care peștii nu pot supraviețui” explică specialiștii de la Romsilva, cei care administrează pădurile din munții Penteleu, acolo unde este situat Lacul Negru.
