Adaugă ca sursă preferată
Ajutat de Justiție să se retragă din prima linie a politicii, după ce procurorii Direcției Naționale Anticorupție l-au săltat, în 2014, într-un dosar de corupție, fostul președinte al Consiliului Județean Brașov, Aristotel Căncescu, a decis anul trecut să își publice memoriile. El a publicat, în luna august, volumul „Brașovul – o viziune istorică post decembristă” în care își povestește drumul politic și de business pe care l-a avut din 1990 până în momentul reținerii sale. Volumul apare la Editura Foton, una dintre apropiatele sale, având în vedere că este deținută de Radu Pescaru,m fostul soț al Oneliei Pescaru, „prima doamnă” a Trustului Mix.
Evident, cartea cuprinde și momente legate de înființarea Radio Brașov și a trustului Mix, modul în care erau organizate campaniile electorale etc. Talentul scriitoricesc al inginerului Căncescu nu este unul evident, capitolele părând mai degrabă niște delațiuni, dar valoarea cărții este inestimabilă, având în vedere că ea cuprinde mai multe întâmplări care au mișcat opinia publică la timpul lor.
Un întreg capitol este dedicat momentului căderii sale, octombrie 2014. După acest moment, Căncescu a încercat să revină în politica mare prin tot felul de organizații politice micuțe sau chiar insignifiante, ajungând să fie trădat, din nou, de apropiații săi. Dar acesta este un aspect la care vom reveni cu altă ocazie.
Vom reda mai jos câteva pasaje din
„Ca să parafrazez un scriitor, Camil Petrescu, Ultima noapte de liniște, prima noapte de calvar. La 7 dimineața acasă, la mine sună lung interfonul. ”Deschideți. Poliția.” „Deschideți. Poliția.”
Bănuiam ce urmează. Jumătate din colegii mei trecuseră prin așa ceva. Invazie de mascați. Câini polițiști, de parcă eram contrabandiști cu droguri. Pentru un om care toată viața a muncit și care a avut un comportament civilizat, a fost un șoc. Telefonic am fost anunțat că se fac percheziții la trustul de presă, la Râșnov și la Consiliul Județean. Peste tot a trebuit să trimit avocați sau reprezentanți. Nicăieri nu mi s-a găsit nimic suspect sau ilegal. Copiii au fost verificați în ghiozdan înainte de a pleca la școală. Le-au fost luate calculatoarele pentru percheziție informatică. Au fost reținute 4 luni pentru percheziția informatică. Nimeni nu se gândea că băiatul cel mare era în clasa a XII-a și își pregătea bacalaureatul și admiterea.
Când m-am dus la audieri la poartă erau vreo 20 de ziariști.
Se vâna imagine pentru DNA. Eu nu știam nimic, pe când presa fusese anunțată cu o zi înainte. La audieri am văzut un om ostil, cu fruntea îngustă la care puteam să-i spun orice că nu conta. S-a consultat cu „șefa” și a decis reținerea mea pentru 24 de ore. La Consiliu, oamenii erau derutați și speriați. Familia distrusă. În arestul Poliției Brașov am stat în aceeași cameră cu o altă victimă. Șeful circulației din Brașov, Claudiu Tămârjan. Pentru 3 kg de păstrăv. Nu era el vânat, ci șefii lui. I s-a promis clemență și că va fi eliberat dacă spune ceva de șefii lui. Mie la fel. Mi s-a cerut să spun ceva de Băsescu, Tăriceanu, Niță, Scripcaru. Urât mod de lucru.
Toate televiziunile mediatizau reținerea mea. Apăreau imagini cu vile care nu-mi aparțineau. Inducându-se ideea că erau ale mele. Că la Consiliul Județean se lucrează drumurile de 10 ori mai scump, deși noi aveam cele mai mici prețuri din țară, la egalitate cu Sibiul.
Colegii mei de partid la București s-au spălat pe mâini. „Cine a greșit să plătească!” „Justiția să-și spună cuvântul.” Klaus, proaspăt președinte, se eschiva de la declarații (cred că se și bucura). Singurul care mi-a luat tranșant apărarea a fost Vadim Tudor, cu care nu avusesem în Parlament o relație bună. I-a făcut varză. El știa ce am făcut în Brașov. Deși în Parlament nu eram în relații bune, l-am apreciat pentru treaba asta.
În august pe 19-2015, Vadim a fost și la mine acasă, în Râșnov. Știu data pentru că mi-a lăsat o carte cu dedicație. Eram vecini, el avea casă la Moeciu.
Era ultima dată când aveam să-l văd. Avea să moară trei săptămâni mai târziu, pe 14 septembrie.
Înalta Curte de Casație și Justiție a decis a doua zi eliberarea mea sub control judiciar. Nu avea să țină mult. Șefa Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a angajat să fie un partener de nădejde al DNA. Nu al dreptății și al prezumției de nevinovăție.
Din referatul procurorilor, nimic nu s-a adeverit și nu a mai apărut în rechizitoriu. Dacă primele audieri au fost corecte, după reținerea mea, colegii au fost timorați. Din înregistrări rezultă clar nevinovăția mea. Mâna mea dreaptă, vicepreședintele care a avut tot sprijinul meu, a fost prins luând mită (n. red. – aici face referire la Mihai Pascu, vicepreședinte al CJ Brașov din partea Partidului Conservator al lui Dan Voiculescu. Cel de-al doilea vicepreședinte al CJ Brașov era Viorel Chiriac, PSD). Înregistrarea mi-au dat-o din greșeală cei de la DNA (să nu zic prostie). Când i-am zis șefului DNA că are dovezi și declarații care dovedesc nevinovăția mea mi-a zis că nu sunt valabile decât cele luate după reținerea mea. Când eram dus la audieri cu cătușe, erau pe hol toți directorii și personalul de la conducere din Consiliu pentru a-i timora.
I-am zis șefului DNA, arestați o țară întreagă și toți află doar adevăruri. Am fost singurul care a ripostat la aceste abuzuri. Avea să mă coste acest lucru încă câteva dosare. Eu și Scripcaru am fost achitați definitiv în 7 din cele 8 dosare judecate. Trebuia în toate. Întrebarea este, cine plătește pentru sutele de dosare făcute degeaba, pentru miile de ore de lucru a celor din Parchet și nu în ultimul rând, pentru sutele de ore pe care le-am pierdut eu, Scripcaru și sutele de martori audiați.
Au urmat ani grei de procese și audieri. Un procuror care te reține abuziv, un judecător care te condamnă fără să citească dosarul, la ordin. Nu răspund. Până nu se va da o lege a răspunderii magistraților aceste lucruri nu o să dispară. Echilibrul puterilor în stat, Justiție – Parlament nu mai e de mult valabil. De vină e Parlamentul care a dat o lege a răspunderii magistraților proastă. Chiar foarte proastă.
Când a arestat un politician, ceilalți politicieni din opoziție, uneori și colegii lor se bucură. Pentru că lași un loc liber, nu-și dau seama că vine și rândul lor. Rând pe rând, au venit Năstase, Oprescu, Băsescu, Udrea și mulți alții. Zilele acestea urmăresc la TV cazul Coldea, Dumbravă și alții. Cei care conduceau SRI-ul. De colegul lor Daniel Dragomir au reușit să scape, făcându-i un dosar penal. Nu era în gașca lor. De fapt, Coldea este produsul infect al lui Băsescu. Când l-am văzut la Ambasada franceză premiat cu Legiunea de Onoare, m-am crucit. Un șef SRI trebuie să fie un om discret, chiar necunoscut. Când te premiază o ambasadă străină, a doua zi președintele trebuie să te schimbe. Este ca și cum vecinii ți-ar premia nevasta pentru cât de bună este în pat.
Făcea jocuri pentru firme franceze. Pentru aceeași ambasadoare care cu doi ani înainte țipa la președintele Camerei Deputaților. Suntem tratați ca niște oameni de mâna a doua. Firmele românești sunt lucrate de servicii. Condițiile de licitație sunt altfel făcute, încât firmele românești nu au nici o șansă. La fondurile ISPA și la cele structurale, aproape toate licitațiile sunt câștigate de germani, francezi și de spanioli. Aceștia vin în țară și execută lucrările cu firme românești la care le alocă jumătate din bani. Restul le rămâne lor fără să facă nimic”.
