Sibiul era, în perioada comunistă, un județ cu grad de risc maxim pentru regim. Puternica comunitate de cetățeni români de etnie germană atrăgea atenția în străinătate și făcea presiuni pentru a se putea emigra în Occident. În plus, în fiecare an zeci de jurnaliști străini, diplomați, lectori, oameni de afaceri și studenți erau prezenți în municipiul Sibiu și în județ. Direcția III a Securității (contraspionajul) avea, în aceste condiții, mult de „lucru”. Și la Brașov erau cazuri „suspecte”.
De exemplu, doar în perioada 1 ianuarie 1984 – 30 iulie 1985, pe raza județului Sibiu s-au aflat, potrivit unui raport al Direcției III, 122 de ziarişti, 98 de diplomaţi, 239 de comercianţi, 10 lectori, doctoranzi şi studenţi străini. Lectorii străini erau fie germani, fie americani, unii predând la Institutul de Învățământ Superior, instituție care a precedat actuala Universitate „Lucian Blaga” sau la alte universități din țară. Alții erau prezenți în România pentru a realiza cercetări științifice. Lectorii americani erau acceptați pentru că statul de proveniență (SUA) plătea zeci de mii de dolari regimului comunist pentru ca aceștia să ajungă România, potrivit Libertatea.
Toți erau urmăriți pas cu pas, iar unii erau bănuiți ca fiind agenți CIA. De exemplu, potrivit raportului desecretizat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), cetățeanul american cu nume de cod „Filip” era semnalat în 1985 că „se angrenează la acțiuni de propagandă ostilă şi diversiune ideologică în cadrul activităţilor oficiale şi neoficiale ce le desfăşura cu studenţi şi cadre didactice, le care uneori a reuşit să atragă persoane şi din alte medii”.
Ofițerii de securitate au acționat „prin conducerea Institutului pentru atenţionarea lui concomitent cu întreprinderea altor măsuri preventive asupra legăturilor sale”, în scopul „prevenirii și neutralizării activităților ostile desfășurate”
În anul 1980, era prezent la Sibiu americanul John Ferguson, coordonator al lectorilor SUA aflați în România. Acesta a primit nume de cod „Florea” și era filat permanent. În zilele de 19 și 20 aprilie 1980, acesta a vizitat orașul și s-a întâlnit cu o altă persoană denumită „Florin”, care a venit de la Cluj-Napoca. Cei doi s-au cazat la la hotelul Împăratul Romanilor.
În august 1987, la Sibiu ajungea Katherine Verdery, care era lector american venit să realizeze o cercetare în România. S-a cazat la hotelul Împăratul Romanilor și a primit numele conspirativ „Vera”.
Cazul conferențiarului de la Brașov, care avea legături cu profesoara sin SUA
Securitatea a descoperit că un cadru didactic universitar la de Universitatea din Braşov, are o legătură cu Katherine Verdery. Serviciul III al Securităţii judeţene Cluj transmitea că deţine date că lectorul american ar fi agent CIA şi că „acționează intens pentru culegerea de informații cu caracter social-politic din țara noastră”.
„La data sus-menţionată (28 iulie 1987 – n.r.), Katherine Verdery se afla în România cu scopul declarat de a efectua cercetări în domeniul etnografiei şi folclorului. Din datele ce le deținem rezultă că Sofonea Liviu ar fi cunoscut-o pe cetăţeana americană la Cluj-Napoca, cu puţin timp înainte, prin intermediul academicianului Ștefan Pascu şi i-ar fi dat adresa din str. D. Anghel nr. 5, unde de altfel are şi el domiciliul, fiind vorba de o casă moştenită împreună cu fratele său de la părinţii decedați, pentru ca aceasta să-l viziteze când vine la Sibiu. Mentionăm că Sofonea Liviu de obicei îşi petrece vacanţele în casa părintească de la Sibiu. Sursa noastră nu a putut stabili conţinutul discuțiilor ce s-au purtat între cei doi”, se susținea într-o adresă a Securității din Sibiu, adresată „colegilor” din Brașov. Fratele conferențiarului din Brașov, care locuia la Sibiu, a fost „atenționat” de către Securitate. „În cadrul discuțiilor purtate i s-a atras atenția asupra nerespectării actelor normative în vigoare ce reglementează relațiile cu cetățenii străini. Cu acest prilej i s-a luat și o declarație în care recunoaște toate aspectele prezentate, angajându-se ca pe viitor să nu se repete aceste aspecte”, se susține în raportul întocmit în 14 iunie 1988.
Mai multe detalii despre aceste cazuri în Libertatea.
