Doctor în teologie, traducător publicat de Patriarhia Ortodoxă Română, Ion Aion a renunţat la veştmintele bisericeşti, şi-a dat demisia din preoţie şi a scris o carte intitulată „Spovedania unui preot ateu”. Volumul caută răspunsuri simple la ample frământări umane și le propune apoi cu umor și tragism, prin decupaje din viața de zi cu zi a unui preot care denunță dogmele, dar elogiază credința.
Absolvent de teologie și de limbi clasice, profesor de greacă veche încununat cu performanţe didactice de excepţie, doctorand în studii literare și culturale, dar mai ales preot, slujind ani de zile la diferite parohii, Ion Aion — așa cum debutează sub pseudonim — consideră religia depăşită, dar refuză resemnarea şi propune o noua abordare a ceea ce înseamnă credinţa.
Fostul preot a făcut o comparație între costurile uriașe ale înmormântării la români vs. incinerare.
„De curând, tata și-a „cumpărat” un loc de veci. Termenul mai corect ar fi rezervat ori închiriat, nu cumpărat, fiindcă, dacă pleci peste hotare cu anii și nu plătești taxa anuală, riști să rămâi fără loc, oricâți părinți ți-ai fi îngropat acolo.
Pentru înmormântarea tradițională, costurile pot varia foarte mult. Tata a dat:
Loc de veci = 7 500 lei
Îngrădit și amenajat = 7 500 lei
Cruce = 5 000 lei
Taxă anuală = 75 lei
Se adaugă:
Înmormântare = 5 000 – 10 000 lei (minim)
Un cumul de factori la fel de nefericiți ca evenimentul în sine îți poate urca totalul la niște valori inimaginabile:
– închiriere capelă,
– sicriu,
– costuri îmbălsămare,
– dric,
– onorariu preot,
– pomană,
– clopotar,
– femeie la tămâiat,
– gropari
– lumânări, prosoape, circ popesc, dat găina peste groapă etc.
10 000 euro un preț mediu?
Incinerarea costă 1650 lei = 330 euro.
Îl așezi pe cel drag într-un mic vas decorativ și îl poți avea alături oriunde te poartă destinul pe lumea asta, fără toate grijile de mai sus și fără surpriza ca, întorcându-te peste ani în țară, să nu-l mai găsești în cimitir, fiindcă preotul a vândut locul altcuiva”, a transmis pe facebook fostul preot Ion Aion.
