În perioada comunismului, în fiecare an, ziua de 23 august era un prilej de mare sărbătoare, momentul fiind marcat printr-o serie de activităţi în cinstea cuplului Ceauşescu şi a partidului unic. În Brașov, „marea defilare” era în centru, pe actualul Bulevard al Eroilor.
Parade fastuoase, materiale de propagandă, demonstraţii ale oamenilor muncii, cântece pioniereşti, marşuri militare sau spectacole omagiale erau doar câteva dintre manifestările organizate în „Epoca de Aur” pentru a celebra ziua de 23 august. Pregătite cu câteva luni înainte, activităţile dedicate zilei în care România a întors armele împotriva Germaniei naziste şi s-a alăturat Coaliţiei Naţiunilor Unite s-au transformat într-un omagiu adus conducătorului mult iubit, Nicolae Ceauşescu.
Ce a însemnat de fapt momentul 23 august
23 August a reprezentat, decenii întregi înainte de 1989, cea mai importantă sărbătoare a românilor, prilej cu care se realizau impresionante desfășurări de forțe pentru grandioasele parade din orașele Republicii Socialiste. Originea sărbătorii se afla în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În 23 august 1939 se semna la Moscova pactul Ribbentrop Molotov care marca istoria europeană şi, prin protocolul secret, afecta direct România, ducând la ruperea Basarabiei din trupul ţării.
În 23 august 1944 România trecea de partea Aliaţilor, întorcând armele împotriva Germaniei naziste. Apoi, timp de 45 de ani, ziua de 23 august a fost sărbătoare naţională. Semnificația ei a fost însă puternic ideologizată, devenind cea mai mare sărbătoare comunistă, cu defilări fastuoase închinate conducătorului Nicolae Ceaușescu.
Mărturie stau și câteva imagini ale Brașovului care datează chiar dinainte de ultima mare manifestare de acest gen, cea din august 1989, descoperite de un localnic pe un site-ul maghiar fortepan.hu. Imaginile arată cum centrul orașului era pregătit de sărbătoare, în centrul acesteia aflându-se, bineînțeles, Ceaușescu.
Un scenariu amănunțit pentru paradă
Astfel, în 1989, au fost aduşi la defilare 1.400 de miliţieni încolonaţi, plus ceilalţi 16.527 „oameni simpli” care au însoţit fiecare delegaţie. Total demonstranţi: 158.006. Timp total: 106,09 minute. Nicio secundă în plus. Ceremonia s-a încheiat fix la ora 9.47. O să ziceţi că aceste cifre erau doar pe hârtie. Că era imposibil să fie respectat orarul chiar aşa, la secundă, când e vorba de jumătate din populaţia Braşovului. E cazul să credeţi, totul a fost real, iar ceea ce planificaseră oamenii din primărie şi de la partid s-a petrecut întocmai, într-un scenariu incredibil de amănunţit, care a funcţionat cu o precizie de ceas. Cele 158.000 de suflete au fost manevrate cu dexteritatea câştigată de organizatorii PCR în ani de parade.
După alte patru luni, Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost executaţi la Târgovişte. Cu trei zile mai devreme, la 22 decembrie 1989, cei doi fugeau din faţa manifestanţilor, cei mai mulţi, muncitori de pe marile platforme industriale ale capitalei. Erau aceiaşi muncitori care, cu doar patru luni înainte, defilau cu tablourile lor în braţe
