Analistul politic și jurnalistul Dan Andronic a publicat fragmente din discuțiile sale cu diplomatul Ioan Donca, oferind o perspectivă diferită asupra lui Nicolae Ceaușescu. În relatările expuse, fostul ambasador povestește despre întâlnirile la nivel înalt, despre felul în care liderul român impresiona prin memorie și inteligență și despre schimbările vizibile din ultimul deceniu al regimului. Documentele desecretizate și notele oficiale confirmă detalii care pun în lumină un portret mai complex decât cel cunoscut public după 1989.
Într-una dintre conversațiile purtate, Dan Andronic a dorit să afle cum arăta Nicolae Ceaușescu dincolo de clișeele și percepțiile conturate după 1989. Ioan Donca i-a răspuns tranșant, amintind că a petrecut peste două decenii alături de liderul comunist, perioadă în care l-a însoțit în vizite externe, a participat la pregătiri și a observat mecanismele subtile ale protocolului, adesea mai grăitoare decât declarațiile oficiale.
„L-am întrebat direct pe Ioan Donca ceea ce, de fapt, încerc să aflu de ani de zile: cum era, de-adevăratelea, Ceaușescu? Nu mă interesează clișeele post-’89, nu voiam să-l știu așa cum apărea în montajele de la Congresele Partidului, ci cum era văzut în încăperile unde se ducea politica mare”, scris Dan Andronic pe EVZ.
Donca a relatat că: „22 de ani am stat lângă el”, în anumite situații, acesta participând chiar în încăperile unde se purtau discuțiile la nivel înalt. În alte momente a rămas în apropiere, dar întotdeauna a cunoscut modul de lucru: briefinguri pregătitoare, note detaliate, distribuirea rolurilor și coregrafia diplomatică. Pentru el, toate aceste aspecte formau mecanismul prin care Ceaușescu se prezenta în fața interlocutorilor străini.
Un detaliu deosebit se leagă de vizitele lui Henry Kissinger. Marele strateg american era lăsat să aștepte câteva minute în anticameră înainte de a fi primit de Ceaușescu. Donca nu a numit explicit această practică „teatru”, dar a subliniat că era o strategie calculată, un mesaj subtil al puterii pe care liderul român îl dorea transmis.
Kissinger și respectul arătat lui Ceaușescu
Un document desecretizat din noiembrie 1974 confirmă greutatea diplomatică pe care Ceaușescu o avea în acea perioadă. Ioan Donca i-a povestit lui Dan Andronic cum Henry Kissinger, aflat atunci la apogeul carierei după demisia lui Richard Nixon și începutul mandatului lui Gerald Ford, i-a cerut de trei ori opinia liderului român.
Situația contrazice percepția publică ulterioară, conform căreia Ceaușescu ar fi fost doar un conducător rigid și lipsit de relevanță internațională.
Întrebat dacă stenogramele acelor întâlniri au fost modificate sau cosmetizate, Ioan Donca a răspuns tranșant că acest lucru nu era posibil.
„Nu aveam cum, existau două stenograme, una la români, una la americani. Ele trebuia să coincidă”, a spus Ioan Donca.
Această precizare venită din partea lui Ioan Donca nu are doar rolul unei completări de detaliu, ci confirmă faptul că relatările sale se bazează pe experiențe directe, trăite la nivelul cel mai înalt al diplomației românești.
Din confesiunile ambasadorului reiese o imagine diferită de cea fixată după 1989. Donca a vorbit despre un lider cu inteligență nativă remarcabilă, cu o memorie extraordinară și cu o pasiune constantă pentru lectură.
„Citea materialele, totul subliniat, învățat pe de rost”, a spus el.
În întâlniri oficiale, Ceaușescu prefera să vorbească liber, fără notițe, ceea ce impresiona adesea prin acuratețea detaliilor.
În nota cu Kissinger, liderul român a rostit o frază-cheie:
„Epoca în care dumneavoastră și rușii împărțeați lumea s-a terminat”.
Conform lui Ioan Donca, tonul nu a fost unul de lider provincial complexat, ci de politician sigur pe sine. Respectul manifestat de Kissinger față de Ceaușescu a fost, spune ambasadorul, „real”, și nu doar o concesie diplomatică.
„Nu-l idealizează însă. Donca trasează o axă a declinului: după 1980, Ceaușescu „nu mai seamănă” cu cel din anii ’60–’70. Mi-a vorbit de o decădere fizică și mentală vizibilă, pe care o confirmă și prin detalii de psihologie a puterii”, scris jurnalistul Dan Andronic.
Un exemplu relevant evocat de Ioan Donca a fost ritualul scării avionului. În vizitele externe, el trebuia să se așeze astfel încât Ceaușescu, apărând la ușa aeronavei, să-l vadă jos pe pistă.
„Dacă mă vedea, avea certitudinea că totul e în regulă”, spune Donca.
Mai multe amănunte pe Capital.ro.
