Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că o autoritate judiciară nu poate să refuze executarea unui mandat european de arestare și să preia ea însăși executarea pedepsei, fără consimțământul statului care a emis acest mandat. Sorin Oprescu, Alina Bica, Mario Iorgulescu, Paul de România, Dragoş Săvulescu sunt doar câteva nume de pe lista persoanelor condamnate definitiv în România care au reuşit să fugă din ţară pentru a scăpa de închisoare.
Ministrul Afacerilor Externe, Oana Țoiu, a transmis că reprezentanții MAE au reprezentat România la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și au obținut o victorie importantă împotriva fugarilor de lux.
„Vești bune pentru noi, vești proaste pentru infractorii de lux. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că cei care fug de justiția din România nu se mai pot adăposti în state prietene care să le ofere confortabil „arest la domiciliu” când în România sentința ar fi putut fi penitenciarul, fără acordul României”, a transmis, vineri, ministrul de Externe Oana Țoiu, la o zi după decizia CJUE.
Țoiu i-a felicitat pe colegii din MAE care au reprezentat cauza și a spus că reușita lor reprezintă „o ocazie bună să reamintim că România are și profesioniști excepționali în serviciul public”.
Hotărârea CJUE stabilește că un infractor român prins într-un alt stat membru al Uniunii nu poate rămâne acolo pentru a-și executa pedeapsa decât cu acordul expres al instanțelor din România. Astfel, „fugarii de lux” nu vor mai putea evita penitenciarul românesc refugiindu-se în țări unde ar fi beneficiat de condiții mai blânde, precum „arestul la domiciliu”, reamintește Țoiu.
De asemenea, ea spune că victoria de la CJUE consolidează cooperarea judiciară europeană și întărește capacitatea României de a-și aduce în fața justiției cetățenii condamnați penal.
Potrivit MAE, hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene„este în linie cu poziţia exprimată de statul român şi creează premisele executării mandatelor europene de arestare” .
Explicațiile MAE
MAE explică decizia CJUE afirmând că prin aceasta instanţele judecătoreşti ale statului membru care refuză executarea mandatului european de arestare pentru ca pedeapsa să fie executată pe teritoriul acestui stat trebuie să obţină consimţământul instanţelor din statul membru emitent pentru preluarea executării pedepsei pronunţate în acest din urmă stat.
Acest consimţământ presupune ca statului membru de executare să îi fie transmisă hotărârea de condamnare pronunţată de statul emitent, însoţită de un certificat. Fără acest consimţământ, condiţiile pentru o preluare a executării nu sunt îndeplinite, iar persoana în cauză trebuie predată, transmite MAE.
În hotărârea sa, Curtea de Justiţie aminteşte mai întâi că mandatul european de arestare are la bază principiul încrederii reciproce şi că refuzul de executare este o excepţie, care trebuie întotdeauna să facă obiectul unei interpretări stricte.
