Gardul care desparte două proprietăți este o obligație legală și un mijloc de a menține relații bune între vecini, dincolo de a fi perceput drept o chestiune estetică sau una legată de intimitate.
De multe ori, discuțiile despre cine trebuie să facă gardul, cine suportă costurile sau cum se împart cheltuielile de reparație pot degenera în conflicte aprinse, mai ales când relațiile dintre vecini nu sunt tocmai amicale. Din fericire, legea românească clarifică aceste aspecte, chiar dacă lasă loc și pentru înțelegeri amiabile între proprietari.
Gardul dintre vecini: cum este reglementat de Lege
Codul Civil, în forma sa actuală, reglementează clar delimitările dintre proprietăți, pe care le numește „despărțituri”, cu referire și la gardul între vecini.
Astfel, potrivit articolului 660, orice zid, gard, șanț sau alt tip de delimitare dintre două terenuri se consideră în coproprietate, dacă nu există un document sau un semn clar care să arate contrariul. Cu alte cuvinte, gardul dintre vecini este, prin prezumție, comun și aparține în egală măsură ambilor proprietari.
Importanța acestei reglementări ține și de percepția asupra gardului ca punct de hotar clar între proprietăți. O despărțitură stabilă și recunoscută de lege previne conflictele legate de limitele terenului, protejează intimitatea și asigură un minimum de siguranță. În plus, existența gardului este utilă atunci când se fac tranzacții imobiliare sau lucrări de cadastru, pentru că indică fără echivoc până unde se întinde proprietatea fiecăruia.
Citiți articolul, pe lovedeco.ro.
