Un articol apărut în prestigioasa publicație americană Forbes descrie România ca un tărâm „din altă lume”, ceva nevăzut pentru un turist obișnuit cu atracțiile turistice mondiale devenite deja banale. Autorul Daniel Scheffler pare absolut surprins de ceea ce oferă țara din Carpați.
„De la marile bulevarde ale Bucureștiului până la pădurile, castelele și satele ascunse ale Transilvaniei, România strălucește prin istorie, artă, bucătărie și peisaje care par vii la fiecare pas”, spune Scheffler.
„Este unul dintre cele mai vii și surprinzătoare locuri pe care le-am vizitat vreodată”
„România te prinde pe nepregătite. Te ia prin surprindere. Refuză să te lase să pleci. Este unul dintre cele mai vii și surprinzătoare locuri pe care le-am vizitat vreodată – sălbatic, dar totuși cult, haotic, dar totuși elegant, respectând fiecare promisiune pe care o face. Legendele gotice se împletesc cu arta contemporană, tradițiile seculare coexistă alături de designul modern, iar peisajele se întind de la dealuri line la păduri învăluite în ceață și orașe aglomerate. Țara este vastă, imposibil de cuprins pe deplin într-o singură vizită, dar iată o mică mostră – o modalitate de a-ți stârni pofta de străzile, pădurile, satele și oamenii care o fac să pulseze de viață. Te îndemn să ieși și să explorezi totul”, spune autorul reportajului despre România publicat în Forbes.
Transilvania din România: păduri, legende și lux
„Transilvania este aproape pe jumătate pădure, iar acele păduri par pline de povești. Orașe medievale, sate săsești și biserici gotice se află în mijlocul dealurilor și pădurilor de pini. Brașovul îmbină arhitectura gotică cu o cultură a cafenelelor plină de viață. Castelul Bran îl evocă pe Dracula – nu din punct de vedere istoric, ci prin dramatismul straniu al turnurilor sale, ceața care se ondulează de-a lungul dealurilor și sentimentul de poveste încrustat în piatră”, continuă Daniel Scheffler.
Autorul menționează în articol și două „proprietăți incredibile care să vă satisfacă fantezia despre România”: Moșia Bethlen și hotelul Matca de la Șimon, lângă Bran.
„Moșia Bethlen din Criș este istorie vie. Fiecare piatră, fiecare grindă poartă veacuri. Zidurile groase, construite pentru a rezista tulburărilor politice și iernilor dure din Transilvania, sunt netezite de generațiile care au construit, au muncit și au trăit aici. Lumina soarelui se revarsă prin ferestre înalte cu zăbrele, revărsându-se peste panouri de lemn sculptate manual, gravate cu motive saxone și cu heraldica familiei Bethlen. Sobele de teracotă, acoperite cu modele florale și steme familiale, încă radiază căldură – aceeași căldură care odinioară umplea camerele unde aristocrații dezbăteau politică la un ceai fierbinte, servitorii aduceau tăvi cu pâine proaspătă și brânzeturi din cuptoarele moșiei, iar familiile zăboveau la cine la lumina lumânărilor care durau ore întregi”, explică Scheffler.
După care povestește experiența avută în județul Brașov:
„Și apoi există Hotelul MATCA din Șimon, care este o expresie deplină a peisajului carpatin, unde istoria profundă, meșteșugul meticulos și modernitatea jucăușă coexistă fără efort. Pământul în sine poartă secole: păstori care păstoresc turme, fermieri care cultivă terase, familii care trăiesc în ritmul anotimpurilor. Fiecare piatră, fiecare lemn, fiecare potecă șoptește acea continuitate. Clădirile hotelului, construite din piatră și lemn local, fac ecou arhitecturii tradiționale saxone și românești, însă fiecare detaliu a fost reimaginat cu grijă pentru confort și fluiditate – modernitate țesută în istorie, fără a o înlocui niciodată.
Camerele sunt încadrate de grinzi grele de lemn, finisate manual cu uleiuri care fac ca fiecare fibră și nod să se integreze într-un mod care derutează. Covoare de la artizani regionali, cu modele vechi de secole, căptușesc podelele. Ferestrele se deschid spre priveliști panoramice: dealuri acoperite de pini, vârfuri carpatine îndepărtate, văi care se schimbă în lumină și umbră pe parcursul zilei. Aerul de munte poartă fân, ierburi și parfumul verde intens al pădurii. Lumina soarelui se strecoară peste pereții vopsiți în tonuri estompate de pământ, luminând mobilierul și ceramica lucrate aici, în această regiune, de mâini care înțeleg pământul. Bucolic, dar cu adevărat frumos.
Etosul hotelului este înrădăcinat în experiență. Mesele sunt preparate direct de la fermă la masă, cu ingrediente provenite din văile din jurul Șimonului: brânzeturi de la vacile din zonă, miere de la stupii locali, legume de pe parcelele de familie cultivate de mâini pe care le-ați putea întâlni (ceea ce am și făcut). Tocănițele fierb încet, carnea este afumată, pâinea este scoasă din cuptoarele cu lemne zilnic. Oaspeții nu doar mănâncă – ei participă: degustă miere, fac băi de fân, sculptează sau țes alături de artizani locali, producând obiecte impregnate cu aceeași răbdare și grijă care au modelat această regiune timp de generații.
Chiar și animalele fac parte din poveste. Un câine de vânătoare uriaș și blând, ghemuit lângă mine, întruchipează ritmurile secolelor de viață carpatică – perfect prezente. Afară, potecile de drumeție trasează versanți, pajiști și pâraie, retragând traseele pe care păstorii și călătorii le-au urmat timp de sute de ani. Fiecare pas, fiecare atingere de piatră, fiecare miros de pădure, fiecare gust, este conceput în mod deliberat pentru a te face parte din pământ, mai degrabă decât separat de el.
Hoteluri ca acesta nu oferă cazare. Oferă un dialog cu istoria, cultura și natura. Din momentul în care sosești, texturile, sunetele și mirosurile te învăluie: pocnetul acelor de pin sub picioare, mirosul pământos al pădurii după ploaie, zumzetul liniștit al albinelor din stupii care alimentează bucătăria. Hotelul este viu – trecutul este tangibil, prezentul jucăuș, pământul însuși este pe deplin prezent, participând la fiecare moment. Mi-aș dori ca mai multe hoteluri să fie așa. De atâtea ori, o „ședere” este pasivă, dar aici, fiecare simț este activat, fiecare curiozitate trezită, fiecare moment înrădăcinat în loc. Acesta este portalul tău către calea carpată (cu atât de multă istorie românească) printr-un ritm al vieții care este în același timp durabil și absolut palpitant””, încheie Daniel Sceffler relatarea despre județul Brașov.
Mai multe detalii despre cum este prezentată România în prestigioasa publicație Forbes, aici.
