Pe 5 octombrie este marcată Ziua Mondială a Educației, cunoscută și ca Ziua Internațională a Profesorului, o inițiativă UNESCO din 1994, pentru a evidenția importanța educației în dezvoltarea societății și contribuția esențială a profesorilor în formarea noilor generații.
Cu acest prilej, într-un mesaj oficial, ministrul Educației, Daniel David, reamintește că „trăim acum un an dificil pentru educație și pentru societatea românească în ansamblu, anul 2025 fiind probabil cel mai periculos an pentru țară după Revoluția din 1989. Au mai fost ani dificili pentru țară – atât economic, cât și politic -, dar în 2025, crizele interne politice și economice sunt puternic combinate, pe fondul unui război la graniță, al unor atacuri hibride asupra țării și al unor crize internaționale legate de reașezarea arhitecturii ordinii mondiale”.
Oficialul mai spune că „Știu că, în multe locuri, presiunea bugetară, schimbările din sistem și nevoia de adaptare continuă par să umbrească sensul profund al muncii noastre. Dar tot în astfel de momente se vede adevărata forță a educației: puterea de a transforma criza în progres și incertitudinea în sens”.
Ministrul a amintit că a fost nevoie de măsurile fiscal-bugetare luate în Educație pentru a salva salarii și burse și pentru a nu concedia oameni. Toate acestea însă vor fi regândite: „pe termen mediu, vom gândi un salariu decent în domeniu, pornind de la salariul mediu brut pe economie în cazul profesorului debutant/asistentului universitar și într-o nouă structură cu mecanisme sănătoase (prin Raportul QX), aducem resurse în sistem, astfel încât până în 2030 să atingem 15% din bugetul general consolidat (pe cheltuieli) pentru educație și 1% din PIB pentru cercetare (…) Dar, așa cum am mai spus, în procesul de reașezare după perioada de schimbare generată de criza fiscal-bugetară, este FUNDAMENTAL să NU revenim la vechile paradigme! Preocuparea mea este ca oamenilor educației să le fie bine într-un nou sistem educațional, nu în sistemul actual care generează niveluri de analfabetism funcțional care ne paralizează țara și care trebuie reformat paradigmatic pentru a nu deveni o civilizație eșuată sub obscurantism și o colonie tehnologică/științifică!”.
În același context, oficialul anunță un PACT pentru Deceniul Educației și Cercetării în România (2026 – 2036), care are „trei puncte simple, pe care intenționez să-l obțin asumat de factorul politic din țară pentru domeniul nostru:
(1) În fiecare an, începând cu 2026, bugetul destinat educației și cercetării va fi mai mare decât cel din anul precedent (în termeni nominali și prin raportare la PIB).
(2) Cele două domenii dedicate cunoașterii – educația și cercetarea (știința) – rămân în aceeași autoritate națională, pentru a contribui coordonat la dezvoltarea țării ca o societate bazată pe cunoaștere.
(3) Măsurile majore în aceste domenii trebuie să corespundă unor practici UE/OECD, țintind mereu spre cele mai bune practici UE/OECD. Devierile de la aceste practici vor fi prezentate și argumentate public”.
