Situat într-un veritabil amfiteatru natural, la aproximativ zece kilometri de Miercurea-Ciuc, satul Hosasău, în care mai trăiesc permanent doar opt locuitori, este un loc magic, cu o istorie îndelungată, dar și cu reale perspective de dezvoltare turistică.
Înconjurat de dealuri înverzite, Hosasău se află pe valea pârâului cu același nume, aparține de comuna Leliceni, fiind accesibil pe drumul județean DJ 123 C, un drum pietruit, care este ușor practicabil pe timpul verii, dar care mai pune probleme iarna, când zăpada se așterne peste tot locul.
Localitatea are 41 de gospodării
Potrivit primarului comunei Leliceni, Nagy István Alfréd, localitatea are 41 de gospodării, iar populația permanentă este, în acest moment, de opt persoane cu acte în regulă, adică au buletin de Hosasău.
Mai există, însă, și câțiva rezidenți nepermanenți, foști săteni, urmașii lor sau persoane care au cumpărat aici case de vacanță și care vin în Hosasău în weekend și mai ales vara. Hosasău nu a fost niciodată o așezare mare, dar a avut și peste o sută de locuitori, atrași de locul ferit și de sursa de apă din apropiere.
La fel ca multe alte sate din România, a avut mult de suferit în perioada colectivizării, iar localnicii de aici, care aveau suprafețe destul de mari de teren și se ocupau cu agricultura și creșterea animalelor, s-au trezit, peste noapte, că nu mai au nimic.
„Satul Hosasău, ca multe alte așezări rurale din România, a fost profund afectat de politicile regimului comunist instaurat după 1947. Acest sat, odinioară plin de viață, cu o populație predominant agrară și tradiții bine înrădăcinate, a cunoscut un declin accelerat al populației începând cu anii 1950 și continuând până spre finalul anilor „80. (…) Până în anii 1990, satul Hosasău ajunsese aproape părăsit. Casele au fost abandonate, școala s-a închis, iar biserica – odinioară centrul comunității – a rămas fără enoriași. Bătrânii au rămas singurii locuitori, trăind izolați și martori la destrămarea unei lumi”, spune primarul comunei.
Citiți articolul, pe agerpres.ro.
