Orașele din România care nu mai sunt „orașe”. Curtea de Conturi recomandă, în urma unui audit efectuat la Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei (MDLPA), iniţierea unei analize sistemice şi de reformă legislativă pentru consolidarea autonomiei financiare a unităţilor administrativ-teritoriale (UAT) şi adaptării structurilor administrative locale la nevoile comunităţilor, conform unui comunicat al instituției citat de agerpres.ro.
Potrivit comunicatului, Curtea de Conturi a realizat un audit al performanţei pentru modul de organizare şi funcţionare a comunelor şi oraşelor mici din România, în raport cu populaţia deservită şi cu serviciile oferite.
Conform raportului, cadrul legislativ actual nu oferă instrumentele necesare pentru a reorganiza eficient administraţia locală şi a răspunde nevoilor specifice ale comunităţilor, iar schimbarea statutului administrativ al unei localităţi este dificilă şi rareori reuşeşte.
Reprezentanţii Curţii de Conturi subliniază că există o discrepanţă semnificativă între cerinţele legislative pentru înfiinţarea de comune/declararea de oraşe şi realitatea demografică a unor localităţi din România, în sensul în care multe dintre acestea nu s-ar mai încadra în categoria din care fac parte, dacă ar fi analizate din acest punct de vedere.
„Au existat, în ultimii ani, mai multe încercări de revenire la rang de comună a unor oraşe sau de comasare a unor comune cu oraşe, dar cele mai multe dintre acestea nu au fost finalizate cu succes din cauza neîndeplinirii condiţiilor impuse de Legea referendumului. Unul dintre indicatorii cheie prevăzuţi de legislaţie este „numărul de locuitori”, al cărui prag minim pentru constituirea oraşelor este 10.000 de locuitori, iar pentru comune pragul este de 1.500 de locuitori. La nivelul anului 2023, 119 oraşe nu îndeplineau criteriul demografic de minimum 10.000 de locuitori. Acestea reprezintă mai mult de jumătate (55%) din totalul de 216 oraşe. Totodată, 432 de comune (15% din numărul total de comune) nu îndeplineau criteriul respectiv”, notează sursa citată.
În județul Brașov, localitățile Predeal și Rupea nu mai au numărul minim de locuitori (10.000) pentru a rămâne orașe.
„În oraşe şi comune, comparativ cu alte structuri locale (municipii şi consilii judeţene), există dificultăţi mai mari în atragerea de personal. Cheltuielile de personal aferente comunelor sunt semnificativ mai mici faţă de cele ale oraşelor care deservesc acelaşi număr de locuitori. Totodată, bugetele UAT-urilor mici se confruntă cu o presiune suplimentară generată de costurile aferente asistenţilor personali ai persoanelor cu handicap grav. Astfel, în perioada 2021-2023, numărul de asistenţi personali ai persoanelor cu handicap grav a crescut cu 7%, iar plăţile aferente cu 38%”, reiese din raportul Curţi de Conturi.
La capitolul costuri aferente personalului din administraţia publică locală, documentul evidenţiază că modul actual de stabilire a coeficienţilor pentru indemnizaţiile primarilor şi viceprimarilor, cu implicaţii în stabilirea salariilor angajaţilor din administraţia publică creează discrepanţe între oraşe şi comune, atunci când acestea deservesc un număr de locuitori similar.
„Aceste diferenţe duc la costuri salariale mai mari în oraşe, atât pentru aleşii locali, cât şi pentru personalul din aparatul administrativ, nu doar din cauza numărului de angajaţi, care poate fi mai mare, ci şi datorită unui etalon salarial superior stabilit prin legislaţie. Se poate ajunge la situaţii în care serviciile publice să nu fie oferite la acelaşi nivel, deşi cheltuielile salariale sunt mai mari în oraşele cu un număr de locuitori comparabil cu cel al comunelor”, sunt de părere auditorii.
În viziunea Curţii de Conturi, analiza veniturilor şi cheltuielilor comunelor şi oraşelor mici din România subliniază rolul pe care îl exercită numărul de locuitori asupra capacităţii unui UAT de a-şi gestiona resursele financiare. Totodată, dependenţa de finanţarea de la bugetul de stat şi dificultăţile în colectarea veniturilor proprii reprezintă provocări majore pentru acestea, fiind accentuată de legi anuale care prevăd excepţii, care, deşi ajută la echilibrarea bugetelor pe termen scurt, pot afecta autonomia financiară şi dezvoltarea pe termen lung.
„Auditul a avut ca obiective evaluarea măsurii în care comunele şi oraşele mici reuşesc să îndeplinească condiţiile prevăzute de legislaţie, să gestioneze resursele la dispoziţie şi să ofere servicii publice în raport cu populaţia deservită. Perioada supusă auditării a fost 2021-2023, iar acţiunea de audit s-a desfăşurat în perioada aprilie-noiembrie 2024. Raportul de audit menţionează o serie de particularităţi de ordin administrativ-teritorial şi demografic ale României, care trebuie luate în considerare în elaborarea şi implementarea politicilor publice şi recomandă o abordare integrată, care să combine măsuri de creştere demografică şi de dezvoltare economică şi socială, pentru a valorifica potenţialul fiecărei zone şi pentru a asigura o dezvoltare armonioasă a întregului teritoriu”, se arată în comunicat.
În viziunea instituţiei de audit, accesul la servicii publice esenţiale reprezintă o componentă critică a calităţii vieţii şi a bunăstării sociale.
„În România, persistă disparităţi semnificative între mediul urban (oraşe şi municipii) şi cel rural (comune) în ceea ce priveşte accesul la servicii de sănătate, educaţie şi utilităţi de bază. Astfel, dintre UAT-urile rurale, 12% nu dispun de cabinete de medicină de familie, 50% nu au cabinete stomatologice, iar 24% nu beneficiază de farmacii. UAT-urile mici, cu o populaţie redusă, sunt cele mai dezavantajate în special în privinţa alimentării cu apă, canalizării şi transportului public. Deşi accesibilitatea comunelor la astfel de servicii se ameliorează odată cu creşterea populaţiei localităţii, ea rămâne inferioară celei din mediul urban. Această situaţie subliniază nevoia de investiţii şi politici publice care să reducă aceste inegalităţi şi să asigure un acces echitabil la servicii esenţiale pentru toţi cetăţenii”, menţionează Curtea de Conturi.
