Legea românească arată că nu tot ce se construiește în timpul căsătoriei devine automat proprietate comună. Deși terenul moștenit aparține exclusiv soțului care l-a primit, casa ridicată în timpul căsătoriei poate fi considerată bun comun dacă a fost realizată cu eforturi comune.
Împărțirea bunurilor după divorț poate deveni un proces complex, mai ales atunci când în discuție intră o casă construită în timpul căsătoriei pe un teren moștenit de unul dintre soți.
Situația ridică o întrebare firească: cui aparține casa, dacă terenul este moștenit și deci considerat bun propriu, dar construcția a fost realizată în comun?
Legea nu lasă loc de interpretări
Legea nu lasă loc de interpretări, însă totul depinde de regimul matrimonial ales, de contribuția fiecărui soț și de dovezile aduse.
Căsătoria este mai mult decât o uniune sentimentală; este o instituție juridică reglementată clar prin Codul civil, Legea nr. 287/2009. Astfel, legea definește căsătoria ca fiind „uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie, încheiată în condițiile legii”. Odată realizată, căsătoria produce efecte juridice imediate: soții dobândesc drepturi și obligații egale, dar și un regim matrimonial care le stabilește statutul bunurilor.
Regimul implicit este comunitatea legală de bunuri, adică tot ce se dobândește în timpul căsătoriei – bani, locuințe, mașini, investiții – aparține ambilor soți, în cote egale. Există însă și excepții clare: bunurile moștenite, primite prin donație sau cumpărate înaintea căsătoriei rămân bunuri proprii, adică exclusiv ale celui care le-a dobândit.
Soții care nu doresc comunitatea legală pot opta, printr-o convenție matrimonială, pentru regimul separației de bunuri.
Citiți mai departe, pe lovedeco.ro.
