Una dintre acestea spune că muntele Tâmpa a adăpostit un balaur înaripat în grota „Bethlen”. Toți locuitorii erau îngroziți, pentru că atunci când era înfometat zbura în cetate și vâna animale și oameni.
Se spune că un tânăr a mers odată să învețe în apropierea zidului cetății, într-un loc ferit și liniștit. Balaurul i-a auzit glasul, a coborât din Vârful Tâmpa și l-a înghițit pe loc. Un viteaz a umplut o blană de animal cu var stins și l-a momit pe balaur imitând sunetele făcute de viței când pasc liniștiți pe pajiști. Balaurul a venit în goană, a înhățat vițelul-capcană și s-a dus să își potolească și setea la izvor. Varul a început să se încingă, iar balaurul a fost înfrânt. Tânărul încă mai trăia și a fost salvat.
Se pare că imediat după moartea balaurului au apărut o mulțime de șopârle care pot fi întâlnite și acum în rezervația naturală Muntele Tâmpa: șopârla de munte, salamandra sau tritonul carpatic. Privește cu mare atenție dacă urci pe Tâmpa, ai grijă pe unde calci: dacă vezi o șopârlă, îți poartă noroc timp de un an, dacă îi faci rău vreuneia, îți aduce ghinion trei ani.
În peştera din stânca Tâmpei a fost amenajat pe la 1890 un restaurant cu berărie, ce ulterior avea să primească denumirea de Bethlen, după András Bethlen, ministrul agriculturii maghiar care vizitase Braşovul în 1891. După anul 1948 s-a numit „Cabana-restaurant Tâmpa”. Pe 23 martie 1977, cabana a ars în întregime.
Spurcata, acest râu în care se scaldă vrăjitoarele
Acest mic curs de apă a protejat mult timp zidurile Brașovului împotriva dușmanilor. Sașii se temeau de el, mai ales noaptea, căci aici veneau vrăjitoarele să se scalde. Chemate de duhuri necurate, ele se ridicau din așternut și alergau goale pe străzile orașului venind apoi la pârâu și scăldându-se aici alături de un fantomatic cerb alb.
Dacă mai ies sau nu vrăjitoarele noaptea, nu știu a-ți spune. Tind să cred că toată transformările și modernizările care s-au făcut în zona După Ziduri le-au îndepărtat.
Citește articolul în întregime, pe zilesinopti.ro.

