Nemulțumit de un articol care face trimitere la modul în care se comportă, la felul în care acuză diverse persoane din viața publică brașoveană, Ionel Spătaru, președintele ASUM, ne-a trimis o notificare în care solicită să înlocuim sintagma „fost pușcăriaș” cu o alta, care să nu îl lezeze atât de mult. Individul condamnat pentru corupție consideră că sintagma amintită „reprezintă o formulare peiorativă și stigmatizantă”. Ce să îi faci, nu toți luăm mită, așa că nu știm cum să formulăm anumite lucruri care să nu reprezinte stigmate pentru foști pușcăriași. Ne cerem scuze pentru această formulare care pare atotcuprinzătoare pentru ceea ce reprezintă Ionel Spătaru pentru viața publică brașoveană. O înlocuim aici cu sintagma „individ condamnat la pușcărie cu executare pentru corupție”. Cât despre modul de exprimare al publicației noastre cu privire la persoana sa, nu putem decât să ne minunăm că este unul mult mai elegant decât limbajul pe care îl folosește el însuși la adresa altora. Dar e destul de greu să vezi parul din ochiul tău când stai să cauți paiele din ochii altora.
„Prezenta notificare este formulată în nume personal și are ca obiect încetarea atingerii aduse dreptului meu la demnitate, onoare și reputație, precum și remedierea prejudiciului moral creat prin publicarea articolului. Drepturile invocate sunt garantate de art. 30 alin. (6) și art. 1 alin. (3) din Constituția României, precum și de dispozițiile art. 72–75 din Codul civil privind protecția demnității, onoarei, reputației și vieții private, beneficiind de protecție deplină în ordinea juridică națională. Exercitarea libertății de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea sau dreptul la propria imagine, iar orice depășire a limitelor legale atrage răspunderea civilă delictuală, conform art. 1349 și urm. din Codul civil.” Utilizarea unor elemente din trecutul meu personal sau profesional, fără legătură directă, actuală și relevantă cu activitatea desfășurată în cadrul asociației, are un evident caracter tendențios și urmărește discreditarea mea în spațiul public. Amestecarea voită a unor situații anterioare, lipsite de relevanță pentru activitatea prezentă, reprezintă o formă de manipulare a informației, menită să inducă în eroare opinia publică și să afecteze reputația mea profesională. O asemenea conduită depășește limitele exercitării legitime a libertății de exprimare și întrunește elementele unei fapte ilicite civile, susceptibile de a atrage răspunderea pentru prejudiciul moral cauzat.
I. Sintagma „fost pușcăriaș”
Utilizarea acestei etichete în titlu reprezintă o formulare peiorativă și stigmatizantă. Condamnarea la care se face referire este un fapt istoric urmat de reabilitare judecătorească, care produce efecte juridice depline și înlătură consecințele juridice ale condamnării, având rolul reintegrării sociale.
Reducerea identității mele la această condamnare veche, reabilitată:
• nu este necesară pentru informarea publicului;
• nu este proporțională cu subiectul articolului;
• depășește limitele libertății de exprimare garantate de art. 30 alin. (6) din Constituția României.
N. red: Reabilitarea înseamnă îndreptarea individului, nu șterge cariera de pușcăriaș a unui fost pușcăriaș. Da, este un fapt istoric, dar este reprezentativ pentru personajul în cauză, fiind cam singurul lucru cu care a ieșit în evidență.
II. Insinuările privind „mafia gunoiului”
Formulările potrivit cărora „este foarte posibil ca prin acest site, mafia gunoiului să încerce să transmită unele mesaje” constituie insinuări nefondate, lipsă de suport probator, susceptibile să afecteze reputația mea.
N. red: Mafia gunoiului ete reprezentată de persoane fizice și juridice care sunt direct interesate în povestea gunoiului Brașovului. Dacă doriți, domnule Spătaru, este o metaforă.
III. Jurisprudență CEDO relevantă
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului:
• Axel Springer AG vs Germania (2003): libertatea presei nu poate fi exercitată prin formulări peiorative care nu sunt esențiale pentru informarea publicului;
• Gonzales vs Spania (2004): reputația și onoarea fac parte integrantă din viața privată (art. 8 CEDO). Formulările din articol depășesc aceste limite și aduc atingere drepturilor mele la demnitate și onoare.
N. red.: Când lansați acuzații ca cele la care face trimitere articolul pe care vreți să îl îndreptăm, când folosiți un limbaj de mahala, nu atingeți drepturile cuiva la demnitate și la onoare? Iar când vine vorba despre dvs, la ce onoare faceți referire? Pentru că vreți să lucrați din greu la notorietatea dvs, BizBrașov intenționează să vă ajute. Cine dorește să afle despre omul Ionel Spătaru și faptele sale de capă și spadă, poate accesa acest link. Este relevant, este publicat de o instituție de presă cu care domnul Spătaru a avut o foarte bună colaborare pe când era șef al Protecției Consumatorilor.
Vă solicit prin prezenta:
1. Modificarea titlului prin eliminarea sintagmei „fost pușcăriaș”;
2. Clarificarea sau retragerea insinuărilor privind presupuse legături cu „mafia gunoiului”;
3. Publicarea unei rectificări proporționale cu vizibilitatea articolului;
4. Confirmarea în scris, în termen de 5 zile, a măsurilor dispuse.
În lipsa remedierii situației, îmi rezerv dreptul de a mă adresa instanței competente pentru protejarea drepturilor mele nepatrimoniale și repararea prejudiciului moral suferit. Prezenta notificare constituie punere în întârziere în sensul art. 1522 Cod civil.
De la Mafia gunoiului la Mafia notificărilor
Dincolo de persoanele implicate, cred că discuția reală este alta: cât de liberă mai este presa locală atunci când orice articol incomod este urmat de o notificare construită în limbaj juridic menit să intimideze?
Un aspect importat doresc sa transmit tuturor: presa nu este birou de imagine Rolul presei nu este să protejeze reputații. Rolul presei este să informeze publicul.
Atunci când un subiect privește administrația, decizia publică sau influența în spațiul comunității, el devine, prin definiție, de interes general. Iar interesul general prevalează asupra confortului individual.
Si pentru că notificarea primită este „brăzdată” de trimiteri la jurisprudența CEDO, țin să amintesc tuturor că însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Lingens v. Austria că libertatea de exprimare protejează inclusiv afirmațiile care pot „ofensa, șoca sau deranja”.
Și importat de reținut este faptul că aceasta nu este o formulare retorică. Este un principiu esențial al democrației.
Ba mai mult, aceeași instanță europeană, în cauza Axel Springer AG v. Germany, a reafirmat rolul presei de „câine de pază al democrației” și a stabilit criterii clare pentru protecția jurnalismului atunci când acesta contribuie la o dezbatere de interes public.
Cred că este esențial de reținut ca nu există presă liberă dacă există doar presă comodă.
Revenind la notificarea primită doresc sa atrag atenția că articolul la care aceasta se referă realizează un echilibru obiectiv între trecutul juridic al persoanelor vizate și memoria publică.
Astfel, una dintre criticile formulate de autorul notificării vizează menționarea în cadrul articolului de presă respectiv a unei condamnări penale anterioare, reabilitate juridic, între timp.
Țin să subliniez faptul că reabilitarea produce efecte în plan penal, personal însă nu rescrie istoria și nici nu transformă un fapt real într-un fapt inexistent.
A pretinde că presa nu poate menționa un fapt istoric verificabil, atunci când acesta este relevant pentru profilul public al unei persoane implicate în dezbateri administrative sau civice, înseamnă a cere presei să practice amnezia selectivă.
Or, jurnalismul nu este exercițiu de cosmetizare retrospectivă.
Apoi, mai doresc să atrag atenția că întrebările incomode din cadrul articolului nu sunt insinuări.
S-a susținut în cadrul notificării primite că anumite formulări ar reprezenta „insinuări”. Nimic mai nereal.
Jurnalismul nu înseamnă doar redarea de comunicate oficiale. Înseamnă și formularea de ipoteze, semnalarea de contexte, ridicarea de semne de întrebare.
Atât timp cât acestea au o bază factuală și sunt exprimate ca opinii, ele fac parte din dezbaterea publică legitimă.
A transforma orice întrebare într-o pretinsă faptă ilicită ar însemna paralizarea discursului critic.
Nu în ultimul rând doresc să atrag atenția asupra fenomenului notificărilor ca instrument de presiune împotriva presei.
În ultimii ani, inclusiv la nivel local, se conturează un reflex: când un articol deranjează, se trimite o notificare juridică amplă, cu articole din Codul civil și invocări constituționale.
Evident, acesta este un drept, dar în același timp este și un instrument care poate avea efect de intimidare, mai ales într-un mediu media local fragil, cu resurse limitate.
Libertatea presei nu este afectată doar prin interdicții directe. Este afectată și prin presiune constantă, prin amenințarea cu litigii, prin transformarea fiecărui demers critic într-un potențial proces.
O comunitate matură democratic nu își pedepsește presa pentru că pune întrebări.
Dreptul la reputație este unul legitim, dar nu este un drept absolut. El trebuie pus în balanță cu dreptul comunității de a fi informată.
În cazul de față, în articolul „incriminat” de notificarea primită nu s-au atribuit fapte penale actuale, nu s-au inventat situații, nu s-a intrat în viața privată, nu s-au folosit injurii.
S-a exprimat doar o opinie într-un cadru de interes public. Dacă fiecare formulare fermă devine motiv de notificare, vom ajunge la o presă sterilă, fricoasă și irelevantă.
Or, Brașovul are nevoie de presă liberă. Brașovul nu este un oraș mic din punct de vedere civic. Are o comunitate activă, administrație vizibilă și decizii cu impact major.
O astfel de comunitate are nevoie de presă critică, independentă, presă care nu se autocenzurează la primul e-mail cu antet juridic.
Libertatea presei nu se negociază în funcție de sensibilități individuale.
Ea se exercită responsabil, dar fără teamă.
Iar atâta timp cât îmi voi asuma semnătura pe un articol, voi continua să scriu în interes public, nu în interesul confortului personal al celor vizați.
Dezbaterile sunt sănătoase. Presiunile nu.
Un comentariu
Tot un pușcăriaș căruia i-au plăcut banii nemunciți rămâne.