Peste 6.000 de copii din România așteaptă ca cineva care să le ofere un loc numit „acasă”. Mulți dintre copiii adoptabili sunt deja școlari, dar nevoia lor de părinți iubitori e la fel de mare ca a celor mici, preferați de majoritatea celor care vor să adopte.
„Am învățat, am muncit ca să-mi construiesc o carieră și a venit o zi în care să mă întreb: Pentru cine?… Și-atunci, decizia mea a venit în mod natural. Fiind singură, am hotărât că cel mai bine ar fi să adopt un copil și să-i ofer lui tot ce am și tot ce pot.” – Așa se rezumă în câteva cuvinte povestea emoționantă a Adrianei și a Maiei, care au devenit o familie cu trei ani în urmă, când fetița avea 7 ani și jumătate, iar Adriana, 46 de ani.
Decizia Adrianei Vasilescu de a adopta a fost una bine cântărită și asumată. Nu a speriat-o gândul că îi va fi greu să fie mamă singură, nici acela că va crește un copil cu un trecut pe care nu-l va cunoaște foarte bine. A pornit pe drumul acesta cu tot curajul, de una singură. Familiei i-a spus despre planul ei abia după ce decizia fusese luată, iar prietenii apropiați au aflat și mai târziu. Dar și unii, și ceilalți au sprijinit-o și i-au fost alături la fiecare pas pe care l-a făcut în această călătorie a adopției.
Citiți mai departe, pe totuldespremame.ro.
