În 24 februarie, românii sărbătoresc Dragobetele, ziua iubirii în tradiția populară. Este o sărbătoare veche, legată de începutul primăverii și de renașterea naturii, dar și de promisiuni făcute din inimă.
În trecut, Dragobetele era marcat prin numeroase obiceiuri, în special în mediul rural. Tinerii se adunau la petreceri și hore, iar dacă vremea era frumoasă mergeau în pădure pentru a culege ghiocei și plante medicinale, simboluri ale primăverii.
Un alt obicei era „înfrățirea” sau „însurățirea”, prin care tinerii își uneau simbolic destinele, devenind frați sau surori de cruce, prin îmbrățișări, săruturi frățești și jurăminte de ajutor reciproc.
În unele zone exista credința că femeile care atingeau un bărbat din alt sat în această zi urmau să fie drăgăstoase și să aibă noroc în iubire tot anul. De asemenea, Dragobetele era considerată zi de sărbătoare, în care nu se muncea greu și nu se sacrificau animale. Oamenii făceau doar curățenie ușoară în gospodărie, pentru a atrage belșugul.
Dragobetele protejează păsările
Se mai spunea că Dragobetele protejează păsările cerului și animalele din gospodărie, iar ziua era potrivită pentru a înlocui obiectele vechi din casă cu unele noi, pentru a aduce noroc. Potrivit superstițiilor, fetele care lucrau în această zi riscau să fie „pedepsite” de Dragobete, însă acesta era considerat totodată ocrotitorul tinerilor și al iubirii.
Originea numelui „Dragobete” a fost discutată de-a lungul timpului de mai mulți specialiști. Una dintre explicații îl leagă de vechi denumiri din calendarul popular, unde această zi era cunoscută drept „Cap de primăvară”, adică momentul considerat începutul simbolic al unui nou ciclu al naturii și totodată a vieții oamenilor.
În tradiția populară, Dragobete apare ca un tânăr frumos și plin de energie, protector al iubirii și al păsărilor. Unele legende îl prezintă ca fiind fiul Babei Dochia, personajul care marchează trecerea de la iarnă la primăvară. El a devenit în timp un simbol al reînnoirii, al tinereții și al vitalității. Pe vremuri, la sate, Dragobetele era ziua în care păsările își găseau perechea și începeau să-și construiască cuiburile, lucru pe care oamenii îl vedeau ca pe un semn bun și pentru ei. Tinerii ieșeau în natură, culegeau primele flori, cântau și se bucurau de revenirea căldurii.
Potrivit unui obicei cunoscut, fetele alergau spre sat, iar băieții le urmăreau. Dacă un flăcău ajungea fata pe care o plăcea și aceasta îi răspundea cu un sărut, se credea că vor avea noroc în dragoste tot anul. De asemenea, Dragobetele era și o zi a protecției și a bunăstării. Oamenii respectau tradițiile fiindcă erau de părere că acestea vor aduce sănătate și spor în gospodărie.
Superstiții de Dragobete
În tradițiile românești, Dragobetele nu era doar o dată în calendar, ci o zi cu încărcătură aparte, plină de semne și credințe care le influențau oamenilor viața de zi cu zi. Pentru cei de la sate, 24 februarie marca un moment în care norocul, dragostea și buna înțelegere se puneau la cale pentru tot anul.
Una dintre cele mai răspândite credințe era că îndrăgostiții trebuie să se sărute de Dragobete. Gestul acesta simplu era văzut ca o promisiune că iubirea lor va rămâne puternică. Dacă nu se întâlneau sau nu își arătau afecțiunea, oamenii se temeau că vor avea parte de ghinion în dragoste până la următorul Dragobete.
Se spunea și că în această zi păsările își aleg perechea și își fac cuiburi. Oamenii vedeau în asta un semn că și ei ar trebui să își întărească legăturile sau să pornească unele noi. Dacă vedeai o pereche de păsări sau o pupăză în ziua de Dragobete, era considerat un semn bun, aducea sănătate, noroc și belșug.
În unele sate, fetele adunau „zăpada zânelor”, adică zăpada rămasă pe câmpuri în perioada aceea. O lăsau să se topească și se spălau cu apa rămasă, convinse că le va aduce frumusețe și iubire. Tot ele puneau busuioc sub pernă în noaptea de 23 februarie, sperând să își viseze ursitul sau măcar să atragă norocul în dragoste.
O altă credință spunea că nu e bine să te cerți sau să plângi de Dragobete. Se zicea că lacrimile și supărările din această zi pot aduce neînțelegeri tot anul. De aceea, oamenii încercau să fie veseli, să petreacă și să fie buni unii cu alții, ca să primească binecuvântarea zilei. În unele locuri, se credea că dacă nu respecți obiceiurile Dragobetelui, norocul în dragoste te va ocoli.
