Imaginați-vă arena celui mai mare circ din Bucureștiul începutului de secol XX! Afișele din oraș, la fel ca paginile de publicitate ale ziarelor, anunță cu litere mari: „Studentul Ilie Cătărău, român basarabean, va da o reprezentaţie la Circul Sidoli. Va executa un tablou palpitant din «Quo Vadis», de Sinkievici (n.r. așa era ortografiat pe afiș) când Ursus învinge un taur şi scapă pe Lygia”. Zarvă mare în Bucureşti! Copiii se jucau între ei de-a Cătărău cu taurul. Direcţia circului anunţase că taurul poate fi văzut în menajerie, zilnic la anumite ore. În felul acesta se crease în jurul eroului, un basarabean de aproape doi metri înălțime și lat în spate, o atmosferă extraordinară. Se vorbea despre forţa lui ca despre ceva supranatural. Cu două săptămâni înainte de spectacol toate biletele erau vândute.
În seara sorocită luptei, lojile erau pline. Înainte de numărul cu taurul, directorul circului, ținând un bici în mână, a apărut în ring. Lumea să aştepta să prezinte lupta, însă directorul a anunţat că voinicul Cătărău a fost împiedicat să lupte cu taurul din „ordinul sever al poliţiei”. Bineînțeles, cei care și-a plătit biletele au rămas cu banii luați.
Ca o palidă despăgubire, directorul circului a anunțat lupta dintre Cătărău şi campionul Africii, Mamut. Sub ochii dezamăgiţi ai spectatorilor, a avut loc atunci un surogat de luptă. Lupta Cătărău cu Kirilov.
Citiți mai departe, pe casasfatului.ro.
