Prima staţie feroviară a urbei a fost construită paralel cu drumul Hărmanului (actuala stradă a Hărmanului), vizavi de fosta Rafinărie. A fost ridicată între anii 1871 – 1873 de către Societatea Căilor Ferate Ungare de Est, fiind o clădire austeră, cu parter pentru birouri şi etaj pentru locuinţele de serviciu ale angajaţilor. Imobilul ar fi putut rămâne nefolosit, pentru că, la un moment dat, un scandal financiar a oprit lucrarea căii ferate către Braşov.
În Gazeta de Transilvania din 8 ianuarie 1872 se scria:
„Cetatea şi Comuna Braşovului s-a sbuciumat 25 de ani să aibă cale ferată, lucru pentru care nu a cruţat nici bani nici trudă, pe când credeau că sunt aproape de Braşov, a venit ştirea că fraţii Waring care în anul 1868 se obligau să facă calea ferată Oradea – Braşov, nu mai au fonduri, arătând că în anul 1871 ştiau că lipsesc din capital 8.500.000 forinţi. În timpul lucrărilor s-a produs şi un mare scandal; casierul firmei constructoare a fugit din ţară cu suma de 38.000.000 forinţi- lichidităţi (câteva miliarde de euro în banii de azi), lucrările fiind la un pas de sistare. Din nou, statul intervine în sprijinul societăţii pentru terminarea căii ferate Sighişoara – Braşov.“
Un „car” a sărit de pe şină
Duminică, 1 iunie 1873, într-o zi caldă de vară, o mulţime de braşoveni din oraş şi din satele din jur s-a strâns ca să vadă „carul de foc”. Fix la ora 11.00, la linia întâi din Gara Braşov a sosit primul tren festiv, cu 24 de „care” trase de o locomotivă cu abur. Astfel, a fost deschisă calea ferată Sighişoara – Braşov. Era ultimul tronson al magistralei Oradea – Cluj – Braşov. În aceeaşi zi, a avut loc şi primul incident în cadrul Regionalei de Cale Ferată Braşov. În documentele vremii se consemnează faptul că „la podul mare de peste Olt, de la Racoş, un car a alunecat de pe şine”, dar echipa trenului a repus vagonul pe linie şi trenul şi-a continuat drumul spre Braşov.
Prima linie transcarpatică
În timp, au fost construite şi deschise alte linii de cale ferată care au legat Braşovul de oraşe din Principatele Unite şi din Transilvania. În 1879, a fost inaugurată calea ferată Braşov – Predeal – Ploieşti, prima linie transcarpatică din România. Câţiva ani mai târziu, în 1891, a fost deschisă linia Braşov – Zărneşti (cu intenţia de a se face legătura spre Câmpulung). Cu ocazia acestei inaugurări s-a înfiinţat gara Bartolomeu şi mica staţie Braşov Suburbie, desfiinţată în anul 1961. Tot în 1891, a avut loc inaugurarea tronsonului Braşov – Sfântu Gheorghe – Târgu Secuiesc.
Gara Bartolomeu
La 6 iunie 1891, clădirea Gării Bartolomeu a fost inaugurată cu mare ceremonie, iar lumea adunată pe peron a văzut primul tren care pleca spre Zărneşti. Se împlinea astfel un vis vechi al braşovenilor, acela de a avea şi o cale ferată printre văi. La acea oră, exista deja Gara Braşov şi un drum de fier care venea de la Budapesta şi se îndrepta spre România, peste Carpaţi. O linie locală nu exista şi, implicit, nici gări mai mici. Nevoie de tren însă era, pentru mărfurile şi lucrătorii de la fabricile din Bod şi Zărneşti. Dar erau întreprinderi româneşti, aşa că Austro-Ungaria nu era interesată să investească. Cărturarul George Bariţiu s-a zbătut prin comisii şi comitete pînă la Viena pentru o cale ferată locală, dar abia după 40 de ani visul lui s-a împlinit. O dată cu înfiinţarea ei, s-a dezvoltat şi industria din zonă, care însemna o filatură de bumbac şi o Fabrică de Hîrtie la Zărneşti, cea mai veche întreprindere cu capital românesc din Transilvania, minele de la Cristian şi Fabrica de Zahăr de la Bod. Căruţele nu mai făceau faţă cu transportul materiilor prime. Şi negustorii se săturaseră de drumurile înfundate şi voiau să se deplaseze mai rapid. Una peste alta, calea ferată Braşov-Zărneşti era o necesitate.
În anul 1888, contele Ioan Nemeş de Hodveg şi alţi oameni de afaceri braşoveni au început tratativele pentru constituirea capitalului necesar construirii unei linii ferate locale pornind din Braşov. Ministerul Comerţului de la Budapesta a acordat concesiunea pe 90 de ani a viitoarei linii Braşov-Zărneşti, în următoarele condiţii: materialul rulant (22.600 de forinţi) trebuia procurat doar din Imperiu, poşta şi MAV să fie transportată gratuit, iar limba oficială obligatorie să fie maghiara. Concesionarii au înfiinţat la 1 mai 1890, la Budapesta, Societatea Anonimă a Căilor Ferate Vicinale Braşov-Trei Scaune. Construirea propriu-zisă a căii ferate a durat trei ani, fiind finalizată în 1892. Dar deschiderea festivă a avut loc cu un an mai devreme, o dată cu recepţia tehnică a liniei, efectuată de o comisie superioară venită de la Budapesta. Societatea Anonimă a vîndut linia MAV-ului (Căile Ferate Ungare de Stat) în 1897, iar în 1919, linia, cu tot cu gări, a fost răscumpărată de către statul român, în urma Tratatului de la Trianon. Naţionalizarea din 1948 a cuprins şi acest tronson care a devenit de stat pînă în 1989.
Cîndva, a fost un important nod de cale ferată. De aici porneau garnituri cu navetişti către Zărneşti şi trenuri cu marfă pentru fabricile din această parte a Transilvaniei. Datorită Gării Bartolomeu, industria românească a început să se dezvolte şi în Ardeal. Tot de aceasta gară este legat şi destinul primei linii ferate suburbane din România, care străbătea Braşovul de la un cap la altul, pînă în Satulung. Din cea mai bătrînă staţie CFR din judeţ, pentru construirea căreia George Bariţiu s-a zbătut din răsputeri, au mai rămas o clădire, prin dreptul căreia trenurile trec fără să oprească, şi o staţie de alimentare cu apă, sub care intrau pufăind locomotivele cu aburi.
Vechii ceferişti îşi amintesc că, fiindcă era în partea de nord a oraşului, o vreme i s-a spus Gara de Nord, dar denumirea n-a rezistat. La început, s-a folosit alfabetul Morse şi se semnaliza cu felinare cu gaz, un exemplar fiind păstrat şi în amintirea vremurilor cînd feroviarii braşoveni lucrau cu locomotive cu aburi Pacific. „Trenul făcea 25 de km pe oră, ceea ce pentru noi, care eram obişnuiţi cu drumurile făcute cu trăsura, era un mare progres“, scria Sextil Puşcariu în „Braşovul de altădată“, amintind şi de faptul că trecerea mastodontului de oţel speria caii. Inginerul Radu Bellu, autor a peste 40 de lucrări despre istoricul Căilor Ferate Române, cunoaşte cel mai bine trecutul Gării Bartolomeu. El spune că a fost proiectată şi executată de două societăţi din Budapesta, Led Arnoldy şi O. Smereker. În 1892, s-a construit şi remiza de locomotive din Zărneşti care a costat 6.000 de forinţi. Gările din Cristian, Rîşnov şi Zărneşti au fost inaugurate abia în 24 iunie 1892. Linia ferată a fost construită din 1.417 traverse de lemn la kilometru, aşezate pe piatră de rîu şi prinse cu crampoane pe plăci metalice, suprastructură ce asigura o viteză de 40 kilometri la oră, o sarcină de 10,5-12 tone pe osie. Lungimea căii ferate era de 25,3 kilometri şi se termina la poalele Munţilor Piatra Craiului.
Cea de-a treia gară a oraşului Braşov a fost o construcţie provizorie edificată între anii 1945 – 1947. Era o clădire tip baracă, ridicată pe amplasamentul gării distruse în 1944, din care s-a mai păstrat, totuşi, o parte din etaj.
Gara Nouă (actuala Gară), inaugurată în 1962
Cea de-a patra gară a Braşovului, cea care există şi în zilele noastre, a fost inaugurată în data de 19 august 1962. Ea a fost construită în zona uzinei Tractorul, pe un amplasament aflat la 800 de metri de liniile vechii gări şi la 1,5 km nord de gara veche. Lucrările au durat un an şi cinci luni, suprafaţa construită fiind de 2.350 mp. Cădirea a fost realizată de ICI – CF Braşov, după proiectele arhitectului Theonicu Săvulescu.
La momentul construirii ei, gara era nu numai cea mai avantgardistă cladire din Brașov, ci una din clădirile cele mai reușite – estetic și funcțional – de acest gen din Europa de est, și chiar din Europa în general. Arhitectura ei s-a încadrat pe deplin în curentul internaționalist occidental.
Clădirea de călători a gării a fost încununarea unei investiții mult mai ample, constând în restructurarea drastică a unui întreg complex feroviar – sute de kilometri de linii, instalații fixe, lucrări de artă. Prin aceasta s-a asigurat o complet altă funcționalitate nodului feroviar brașovean (al doilea ca importanță din România) și, totodată, s-a eliberat un imens perimetru pentru reclădire.
De notat că mutarea întregului complex feroviar și construirea noii gări s-au realizat într-un termen record de numai circa un an și jumătate, incluzând proiectarea și execuția.
Gara din Noua
Primul „tramvai” brașovean, cel cu aburi, a circulat între 1892 și 1960. Inițial a avut două ramuri:
1. Gara Bartolomeu – Str. Lungă – Piața Sfatului
2. Parcul Rudolf (azi giratoriul din fața Casei Armatei) -Promenada – Gara mare – Fabrica de ciment – Dârste -Turches – Cernatu – Satulung.
Prin 1904 s-a realizat devierea sa prin Noua, unde se păstrează și ultima clădire de gară (Str. Garii Noua nr. 9, azi locuințe), justificată de transformarea satului Noua în stațiune climaterică de vară. În apropierea gării se găseau: un hotel, câteva pensiuni și vile, precum și numeroase spații de recreere bogat plantate cu arbori. Climatul local ferit de excese, aerul ozonat al pădurilor de brad, apa curată a izvoarelor bine întreținute și peisajul mirific atrăgeau numeroși turiști de la mari distanțe. Comercianții brașoveni mai de seamă aveau și ei câte o casă de vacanță la Noua.
