Avocatul braşovean Victor Teodorescu, acuzat că ar fi plătit un asasin pentru a-i ucide soţia, a fost condamnat, în 2012, la 25 de ani de închisoare. Potrivit rechizitoriului procurorilor, Victor Teodorescu a fost acuzat de instigare la omor calificat după ce, la sfârşitul lunii martie 2011, cu premeditare şi din interes material, l-ar fi determinat pe Erwin Victor Preşmereanu să-i ucidă soţia. Conform procurorilor, scopul crimei ar fi fost acela de a încasa prima de asigurare a femeii în valoare de 150.000 de euro.
Violeta Teodorescu a fost omorâtă, în 29 martie 2011, în locuinţa sa, cu 25 de lovituri, cu un cuţit şi cu un levier. În 14 iunie, a fost începută urmărirea penală pe numele avocatului pentru instigare la omor calificat, iar în 16 iunie acesta a fost arestat preventiv. Preşmereanu a fost prins în 2 aprilie 2011, apoi a fost arestat preventiv pentru 30 de zile. El a recunoscut crima, iar în 21 septembrie a fost condamnat la 16 ani şi opt luni de închisoare pentru omor calificat.
Traumele prin care a trecut fiica avocatului
Oana Buzu (n. Teodorescu), fiica avocatului Victor Teodorescu, activează acum în domeniul sănătății mintale, fiind consilier pentru dezvoltare personală. Ea spune că nu crede că ar fi ajuns să vorbească despre traume, în general, dacă nu avea și ea traume și că i-a luat un deceniu să accepte că acestea fac parte din ea. Mai mult, au avut un impact asupra ei ca identitate, personalitate, carieră.
Ce a reușit să învețe ca să-i ajute pe alții
Oana povestește că, după tragedie, au fost câțiva ani „horror”.
„A fost o perioadă de întuneric, efectiv. Și acum, când îmi amintesc, nu am imagini color în minte, ci parcă se derulează așa un film alb-negru horror. Când aveam 22 spre 23 de ani, am fost internată prima oară pe o secție de psihiatrie cu tulburare de stres postraumatic, adică depresie moderat severă și anxietate. Partea bună, pe scurt, este că odată cu internarea am aflat că depresia și anxietatea sunt niște tulburări comune care se pot trata cu medicamente, cu psihoterapie și cu igienă personală. Partea proastă este că, cel mai probabil, nu o să se vindece 100% niciodată”, a explicat Oana Buzu.
„Foarte mulți ani m-am chinuit să nu las traumele să mă definească”
„Nu voiam ca personalitatea mea sau identitatea mea să aibă nimic de-a face cu evenimentele tragice din viața mea. Cu greu și cu mult protest, am reușit să accept că traumele și evenimentele tragice care avuseseră loc în viața mea până la urmă chiar m-au afectat cu totul”, a continuat femeia.
„Eu am trăit o Apocalipsă, nu restul lumii. În mod paradoxal, datorită traumelor am învățat să mă bucur mai mult de viață”
Oana Buzu vorbește și despre pregătirea ei profesională.
„Video-ul de mai jos reprezintă cartea mea de vizită în calitate de consilier pentru dezvoltare personală, întrucât cuprinde portofoliul meu de traume, pomelnicul de tratamente pe care le-am luat pentru PTSD, depresie și anxietate, precum și palmaresul de cursuri și acreditări profesionale în domeniul psihologiei. Adică, pe româneşte, îți povestesc ce am învățat de la <<școala vietzii>>, dar şi de la școală, ca să îți faci o idee despre subsemnata” , afirmă Oana Buzu pe pagina de facebook.
