În perioada medievală, mai ales, termenul „cântar” numea atât unitatea de măsură, cât şi principalul instrument de măsurat greutatea mărfurilor. Documentele de limbă latină din Transilvania pomenesc adesea de „centenarius”.
„Dacă ne referim la unitatea de măsură, în spaţiul transilvănean s-au folosit: cântarul turcesc, cântarul austriac sau de Viena, cântarul sau maja de Transilvania şi maja de Buda sau maghiară, acestea prezentând deosebiri între ele. Cântarul, ca instrument de măsurat, apare menţionat în documentele referitoare la exploatările miniere, ulterior fiind amintit în numeroase inventare, fie ale nobililor, fie ale negustorilor.
Autorităţile oraşelor ardelene aveau dreptul de control asupra cântarelor şi greutăţilor de măsurat – respectiva activitate aducându-le venituri însemnate – pentru aceasta existând instrumente etalon.
La Braşov, în Piaţa Sfatului se găseau cântare publice, unde marfa cumpărată putea fi verificată, iar lângă Biserica Neagră, până în secolul al XVIII-lea, s-a aflat cântarul oficial al oraşului, mutat apoi în marea hală comercială”, au explicat reprezentanții Muzeului de Etnografie din Brașov.
În Expoziţia permanentă a Muzeului Civilizaţiei Urbane a Braşovului puteţi vedea mai multe astfel de instrumente de măsură, de miercuri până duminică, între orele 09:00–17:00.
