VIDEO Viața de zi cu zi în Brașovul anilor ’50, când nu era tocmai o urbe model, însă avusese „onoarea” să fie redenumit orașul Stalin

Unul dintre cele mai controversate episoade din istoria Brașovului rămâne perioada în care orașul și-a pierdut identitatea și a fost redenumit „Orașul Stalin”, în plină epocă a influenței sovietice asupra României.

Schimbarea a avut loc în august 1950, într-un context politic dominat de regimul comunist. Oficial, decizia a fost prezentată ca rezultatul dorinței muncitorilor brașoveni, însă, în realitate, ea a fost parte a unui fenomen mai amplu: nu mai puțin de 14 orașe din Europa au primit, la acea vreme, numele liderului sovietic Iosif Stalin.

Legenda locală spune că inițial ar fi fost vizat Sibiul pentru această redenumire, însă varianta nu a fost agreată de autorități, iar „onoarea” a revenit Brașovului. Pentru a crea aparența unei inițiative populare, presa vremii a publicat o solicitare atribuită muncitorilor din oraș.

Astfel, pe 19 august 1950, ziarul „Drum nou” publica cererea de schimbare a numelui, iar doar câteva zile mai târziu, pe 22 august, decretul devenea oficial. Pe 25 august, aceeași publicație consemna „salutul călduros” al conducerii statului față de noua denumire.

Simbolistica schimbării a fost întărită și vizual: pe Muntele Tâmpa a fost inscripționat, din brazi, numele „Stalin”, astfel încât acesta să domine orașul.

Viața grea din „Orașul Stalin”

La mijlocul anilor ’50, Brașovul – devenit „Orașul Stalin” – era un centru industrial în plină dezvoltare, dar încă marcat de lipsuri și contraste.

Imagini de arhivă din 1956 surprind viața cotidiană a muncitorilor, pentru care weekendul începea abia după ora 15:00, odată cu închiderea porților fabricilor. Zona actualei Căi București era dominată de uzina de camioane și de primele blocuri din cartierul Astra, în timp ce infrastructura orașului era încă în formare.

Transportul era o provocare zilnică. Muncitorii se înghesuiau în tramvaie cu aburi sau în autobuzele uzinelor, într-o aglomerație greu de imaginat astăzi. Cei mai mulți locuiau în apropierea fabricii, în cartierul Steagul Roșu, dar condițiile de trai erau departe de standardele moderne.

Deși unele locuințe reflectau o anumită modernitate pentru acea perioadă, multe familii trăiau încă în barăci, iar lipsa locuințelor era o problemă majoră.

Timp liber și lipsuri

În puținul timp liber, brașovenii își găseau refugiul în activități simple: plimbări cu barca în zona Noua, ieșiri în natură sau drumeții în Poiana Brașov. Alții continuau munca și după program, lucrând pământul din apropierea orașului.

Viața socială era modestă. Deși existau magazine alimentare și măcelării, orașul ducea lipsă de servicii esențiale precum farmacii, librării sau magazine de textile.

În ciuda propagandei care prezenta o realitate optimistă, viața de zi cu zi era marcată de neajunsuri, iar dezvoltarea orașului era încă departe de imaginea idealizată.

Revenirea la identitate

După un deceniu, pe 24 decembrie 1960, Brașovul și-a recăpătat numele original, marcând sfârșitul unei perioade simbolice pentru influența sovietică în România.

Astăzi, episodul „Orașului Stalin” rămâne o lecție de istorie și un exemplu al modului în care contextul politic poate redefini identitatea unui oraș — chiar și temporar.