Terenul extravilan este, în esență, orice suprafață de teren situată în afara zonei construibile a unei localități. Din punct de vedere juridic, această delimitare este stabilită prin documentațiile de urbanism și este reglementată în principal de Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul și Legea fondului funciar nr. 18/1991.
Cu alte cuvinte, dacă intravilanul este zona în care construcțiile sunt permise în mod obișnuit, extravilanul este spațiul rezervat, în principal, pentru activități agricole, forestiere sau pentru conservarea mediului natural. Astfel, această diferență de încadrare juridică a terenului produce efecte directe asupra dreptului de a construi.
Restricțiile sunt clare și, de regulă, pornesc de la o regulă simplă: pe teren extravilan nu se construiește liber. Majoritatea terenurilor din această categorie au destinație agricolă, iar schimbarea acestei destinații implică proceduri administrative și avize speciale. În plus, există zone unde restricțiile sunt și mai dure, cum sunt terenurile agricole de calitate superioară sau cele aflate în arii protejate.
Deși regula generală este restrictivă, legea nu interzice complet construcțiile în extravilan. Există situații limitate și bine definite în care acestea sunt permise, în principal prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și alte acte normative conexe.
Citiți mai departe, pe lovedeco.ro.
