Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, este sărbătorit în fiecare an pe 23 aprilie.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut din părinţi creştini în Capadocia, în timpul împăratului Diocleţian, în secolul al IV-lea. Ajunge în slujba împăratului ca militar şi se confruntă în mod direct cu persecuţiile asupra creştinilor începute în anul 303.
Îşi mărturiseşte credinţa în Hristos şi este întemniţat din cauza acestor convingeri religioase. În încercarea de a fi forţat să renunţe la credinţa creştină, este torturat şi ucis prin decapitare pe 23 aprilie. Această zi rămâne ziua sa de prăznuire.
Icoanele îl înfăţişează pe Sfântul Gheorghe pe un cal alb, simbol al purităţii, în uniformă militară, străpungând cu suliţa un balaur. I se mai spune purtător de biruinţă.
Potrivit calendarului popular ziua Sfântului Gheorghe marchează începutul anului pastoral. Sfântul Gheorghe este, potrivit canoanelor Bisericii, cel de-al doilea stâlp calendaristic, alături de Sfântul Dumitru.mÎn calendarul popular, Sfântul Gheorghe sau Sân-George este considerat zeu al vegetației, protector al naturii înverzite, al vitelor și al oilor. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este, alături de Sfântul Dumitru – Sâmedru -, al doilea stâlp calendaristic, iar între cele două divinități există o înțelegere cosmică.
Credințe, tradiții și obiceiuri de Sfântul Gheorghe
Se spune că atunci când se aud primele broaște cântând, Sfântul Gheorghe ia cheile de la Sfântul Dumitru pentru a deschide drumul naturii spre viață, el fiind considerat cel care înverzește întreaga natură și care închide anotimpul friguros.
Din bătrâni se spune că ziua Sfântului Gheorghe marchează începutul anului pastoral. De aceea, marea sărbătoare este strâns legată de o serie de tradiții și obiceiuri.
Crenguţe de fag sau salcie, puse la porți
La sate, de sărbătoarea Sfântului Gheorghe, oamenii pun la porţi crenguţe de fag, dar și brazde cu iarbă verde sau smocuri de iarbă în stâlpii de susţinere ai porţilor.
În unele sate se mai păstrează obiceiul împodobirii stâlpilor de la poartă cu ramuri de salcie înmugurită şi cu flori galbene de primăvară, înfipte în brazde înverzite.
Și nu sunt singurele crenguțe folosite în această zi:
Crenguțe de leuștean sunt puse la intrarea în grajduri pentru ca animalele să fie ferite de farmece, vrăjitorii și boli. La ţară, se credea că prin acest ritual oamenii, vitele şi semănăturile erau protejate de spirite rele, care ar cutreiera pământul la începutul anului pastoral.
Se trece prin foc, iar casele se afumă cu tămâie
Pentru ca membrii familiei să fie protejaţi de junghiuri rele şi de boli necruţătoare trec prin fumul şi flăcările unui foc aprins, iar vitele şi casele se afumă, la rândul lor, cu tămâie.
Tradiția populară spune că de Sfântul Gheorghe ard comorile pământului și doar în zi de sărbătoare pot fi văzute. De aceea, cei care le caută nu trebuie să scoată niciun cuvânt pentru a le putea descoperi ca nu cumva ca duhul comorii să-i amuțească.
Chipul ursitului oglindit într-un vas cu apă
Există credința că, de Sfântul Gheorghe, fetele nemăritate pot vedea chipul alesului ca prin miracol.
Din bătrâni se spune că, de această mare sărbătoare, fetele, care vor să se mărite, pot vedea chipul ursitului oglindit într-un vas cu apă de ivzor din care nu a bătut nimeni și dacă stau goale între lumânări aprinse, așezate în formă de cruce.
Ce să eviți ca să nu fii somnoros tot anul și de ce să te lași urzicat
De Sfântul Gheorghe, nimeni nu are voie să doarmă. Se crede că acela care nu respectă datina va fi somnoros tot anul.
Un obicei practicat de tineri de sfântul Gheorghe este urzicatul. Ei se ating, pe furiș, cu tulpini de urzică peste părțile neacoperite ale corpului. Astfel, speră că vor fi mai ageri, mai harnici și mai sănătoși tot restul anului.
Un alt obicei care are la bază o superstiție este ca, în ziua de Sfântul Gheorghe, înainte de răsăritul soarelui, oamenii să se scalde într-o apă curgătoare pentru a fi sănătoși și pentru a spăla toate relele.
Se mai spune că de Sfântul Gheorghe e bine să dai de pomană lapte, brânză și caș.
