Dominând extremitatea sudică a vechii cetăți, la poalele Tâmpei, Bastionul Țesătorilor are o arhitectură unică în Sud-Estul Europei. Fortificația impresionează prin galeriile sale de lemn pe trei niveluri și prin robustețea zidurilor, care spun povestea breslei țesătorilor de in.
Turnul apărat şi întreţinut de bresla ţesătorilor de in a fost construit în două etape, între anii 1421 – 1436 şi 1570 – 1573. În prima etapă, au fost construite primele două nivele dintre cele trei galerii de luptă. Primul nivel a fost amenajat cu guri mari de tragere pentru folosirea armele de foc de calibru mare, bombarde şi archebuze, precum şi cu găuri pentru aruncarea materialelor incendiare.
„Galeriile superioare, construite între anii 1570 – 1573, erau destinate armelor de calibru mic, care puteau fi folosite prin gurile de tragere înguste, de formă circulară, prezente pe tot parcursul traseului galeriilor de tragere. Au fost ridicate două turnuri de veghe destinate corpului de gardă care supraveghea oraşul atât din punct de vedere militar, cât şi din perspectiva observării unor eventuale incendii.
Construcția de formă hexagonală, străjuită de ziduri de peste 4 metri
Construcţia de formă hexagonală închide o suprafaţă de 1616 m², străjuită de ziduri care, în unele segmente, măsoară 4,30 m la bază. Intrarea în incintă se făcea din suişul străzii Castelului, printr-o poartă culisantă, întărită cu turn şi un gang lung de aprox. 5 metri.
După prăbuşirea turnului din nord-est, în urma cutremurului din 1710, a fost ridicat bastionul actual (1750)”, potrivit informațiilor oficiale.
Pe faţada intrării în incintă se află încrustat într-o grindă de susţinere a plafonului anul 1807. Atunci au fost construite cele trei încăperi destinate unor ateliere școlare pentru pregătirea viitorilor meşteșugari ai oraşului.
Evoluţia tehnicii militare, în special a armelor de foc, a dus la pierderea rolului militar și deja încă din anii 1750 – 1800, bastionul a fost abandonat. În anul 1910, deteriorarea monumentului a determinat autorităţile să întreprindă vaste lucrări de restaurare şi consolidare a zidurilor şi a galeriilor din lemn. Următoarele lucrări de restaurare şi întreţinere au fost efectuate în anii 1950, 1959 – 1961, 1970, 1975 și 1990 – 2001.
După restaurarea din anul 1910, Bastionul Ţesătorilor şi-a schimbat destinaţia, devenind muzeu, iar începând din anul 2002 curtea interioară, care se bucură de o acustică deosebită, datorată în mare măsură galeriilor din lemn de răşinoase existente pe zidul de incintă a devenit scenă în aer liber pentru diverse spectacole de muzică. Bastionul Țesătorilor este o secție a Muzeului Județean de Istorie din Brașov și este considerat cel mai bine păstrat bastion din ansamblul fortificațiilor medievale ale Brașovului.
