VIDEO Discurs dramatic al unei eleve de clasa a 5-a în Senatul României. „Am o profesoară de română care mi-a dat 27 de cărți de citit și nu am înțeles niciuna”.
O elevă de clasa a V-a care s-a adresat ministrului Educației, Mihai Dimian, și celor prezenți la o dezbatere privind sănătatea mintală a tinerilor și elevilor, organizată de Comisia pentru Învățământ din Senatul României, a vorbit despre presiunile pe care le resimte din partea școlii, a părinților și profesorilor și a spus că elevii se simt judecați la școală și acasă.
„Voi ne interziceți telefoanele, dar nu ne învățați să le folosim”, a spus Ilinca. În timpul discursului său ministrul Educației era atent la telefon, după cum se vede în transmisiunea live a dezbaterii organizate în comisia de învățământ din Parlament, marți, 26 mai.
Eleva de clasa a V-a și-a început discursul adresându-se ministrului Educației: „Voi ne interziceți telefoanele, dar nu ne învățați să le folosim corect”.
Pe imaginile din transmisia live a dezbaterii organizate la Comisia de Învățământ din Senat se vede cum ministrul Educației și Cercetării, Mihai Dimian, stă perioade lungi cu privirea în telefon în timpul intervențiilor elevilor.
Momentul a devenit vizibil mai ales la discursul Ilincăi, elevă în clasa a V-a, care a vorbit emoționant despre presiunea din școală, lipsa de sprijin și judecățile permanente la care sunt supuși copiii, încheindu-și intervenția în lacrimi și în aplauzele sălii. Intervenția copilei de doar 11 ani, între minutele 1.38.00 și 1.42.30, în această înregistrare.
Pe imagini se poate vedea cum moderatorul dezbaterii i-a atras atunci atenția ministrului Dimian, aflat cu ochii în telefon, spunând că eleva a avut „un discurs foarte puternic” și că ar vrea să o invite să ia loc la masă, lucru care s-a și întâmplat.
Ulterior, când Ilinca a luat loc între ministru și moderatorul dezbaterii, la prezidiu, ministrul Mihai Dimian poate fi văzut revenind la telefon, absorbit de activitățile pe device.
Ilinca a spus că „majoritatea copiilor simt o presiune pe ei la școală și urăsc locul acela, pentru că colegii îi judecă în permanență, profesorii nu le acordă niciun pic de atenție iar părinții „ne zic că n-am făcut ceva bine, pun presiune pe noi, ne spun că trebuie să ajungem ceva”.
Discursul integral al elevei de clasa a V-a la dezbaterea din Parlament
„Bună ziua, eu sunt Ilinca. Sunt elevă de clasa a V-a și mulțumesc pentru că sunt aici. Aș vrea să încep spre a vă spune că voi ne interziceți telefoanele, dar nu ne învățați să le folosim corect sau ne spuneți că trebuie să facem mișcare, dar nu ne acordați cadre unde putem să facem asta. Ne interziceți tot felul de lucruri și tot în același timp, noi nu știm, de fapt, efectul lor. De ce să-mi spui mie că inteligența artificială nu este bună dacă tu nu-mi explici de ce și de ce credeți că majoritatea copiilor simt o presiune pe ei la școală și urăsc locul acela?
E foarte simplu: pentru că colegii îi judecă în permanență. Profesorii nu le acordă niciun pic de atenție. Știu că în următoarea săptămână trebuie să dea 10 milioane de teste, în condițiile în care mai au 10 milioane de teste în spate, necorectate și neaduse.
Știu că nu pot să se trezească dimineață fără să se gândească că vor ajunge la școală unde cineva o să-i judece. Știu în permanență că cineva în spate îi spune că nu este ok ce face. Eu sunt un copil care practică consiliere și vă spun din experiență că ne judecă foarte mulți oameni. Eu sunt judecată excesiv și consider că nu este în regulă.
Și dacă învățăm să ne implicăm un pic și să fim mai empatici cu alții… Dar tot acasă ajungem și părinții ne zic că n-am făcut ceva bine, pun presiune pe noi, ne spun că trebuie să ajungem ceva și tot ei nu știu să ne explice, nu știu să ne ajute când avem nevoie.
Ajungem extenuați, cu bateriile sociale scăzute rău. Suntem la zero. Avem zile în care pur și simplu ne dorim să nu fim în anumite locuri și suntem obligați, iar în permanență profesorii tot ce vor este să ne încarce.
Am o profesoară de română care anul ăsta mi-a dat 27 de cărți de citit din care n-am înțeles niciuna. Temele sunt din ce în ce mai multe și eu n-am crezut că o să fie așa. Eu îmi doresc proiecte, îmi doresc lucruri din care să învăț. Nu îmi doresc în permanență să-mi stea cineva în spate, să-mi dea teme, teste și tot felul de voci care să se audă din spate spunându-mi că nu sunt cineva și că nu merită această atenție și că sunt zero”, le-a spus Ilinca „oamenilor mari” care nu este foarte clar dacă au ascultat-o.
După discurs, ministrul nu a avut nicio intervenție, nu a luat cuvântul pentru a adresa problemele și situațiile expuse de eleva de 11 ani, nu a explicat nimic.
Dezbaterea a avut loc marți, 26 mai, în Parlament, în cadrul evenimentului dedicat sănătății mintale a copiilor și tinerilor în educație, organizat la Senat. La discuții au participat elevi, profesori, reprezentanți ai organizațiilor de tineret și ai instituțiilor din educație, tema centrală fiind presiunea resimțită de copii la școală, relația cu profesorii și părinții, precum și lipsa sprijinului emoțional pentru elevi. În cadrul mesei rotunde, mai mulți elevi au vorbit deschis despre anxietate, suprasolicitare și sentimentul de neascultare pe care îl au în școală.
Un comentariu
Adică i-a dat să citească o carte la două săptămâni. Păi ce, nu a avut timp? Când eram copil citeam câteodată o carte de 200 – 250 de pagini de dimineața până seara, nu o lăsam din mână când îmi plăcea. Că nu a înțeles copila nici o carte? Păi dacă sunt analfabeți funcționali, care în pauzele de la școală nu vorbesc de altceva decât de nivelul atins la Roblox ori câți bani fac părinții lor și ce viitor strălucit vor avea? Și asta de prin clasele întâi! Dar despre faptul că IQ-ul mediu tinde să ajungă la 80, când acum 20 de ani un asemenea nivel era considerat o demență ușoară, nu vorbește nimeni? Nu, copiii din ziua de azi nu mai sunt educați acasă, așteaptă ca școala să facă asta! Dar ce să vezi, educația se face acasă, la scoală se învață cunoștințe noi. Bunul simț trebuie să stea la baza unui copil, celelalte lucruri vin apoi în mod natural. Dar când haosul este instalat în toate școlile prin lipsa instrumentelor date profesorilor de a corecta comportamentele aberante ale unor copii, ori prin ignorarea nevoilor speciale ale unor copii care sunt obligați să învețe în clasele existente deși le-ar trebui profesori și psihologi specializați (unii chiar psihiatri și psihoterapeuți), astea vor fi rezultatele. Câți dintre dumneavoastră ați stat în ultima vreme în mijlocul unor grupuri de copii? Nu pe lângă copilul dumneavoastră, că este irelevant. Nu, să stați împreună cu 30 – 40 de copii, să le studiați comportamentul, să le identificați lipsurile de educație de bază (apropo, nici bună ziua nu mai dau), să vedeți cum urlă fără motiv pentru că nimeni nu le interzice, pentru că, deh, trebuie lăsați să se exprime… Educația trebuie desfășurată în niște limite, altfel scopul ei nu poate fi atins.