„Scrisoare către tata”, distins cu Premiul pentru cel mai bun spectacol de teatru document, la Centrul Multicultural al Universității Transilvania din Brașov
„Scrisoare către tata”, adaptare după romanul autobiografic al lui Franz Kafka, va avea loc vineri, 12 iunie, de la ora 19:00, la Centrul Multicultural al Universității Transilvania din Brașov. Intrarea este liberă.
Pornind de la una dintre cele mai importante scrieri autobiografice ale lui Franz Kafka, spectacolul „Scrisoare către tata”, distins cu Premiul pentru Cel Mai Bun Spectacol de Teatru Document – a avut premiera în 2024, la Goethe-Institut București, în cadrul manifestărilor dedicate Centenarului Kafka.
De la premieră și până în prezent, producția s-a bucurat de un succes constant, fiind prezentată pe numeroase scene din România, printre care Asociația HEARTH și Teatrul Evreiesc de Stat din București, Sala Traube din Mediaș, Sala Oglinzilor a Forumului Democrat al Germanilor din Sibiu, Muzeul „Vasile Pogor” din Iași și Sala Multifuncțională a Consiliului Județean Timiș din Timișoara, precum și din străinătate, la Teatrul Național Satiricus „I.L. Caragiale” din Chișinău.
Avându-l ca protagonist pe actorul Mircea Dragoman, ,,Scrisoare către tata’’ creează o atmosferă sufocantă și surprinde tensiunea psihologică într-un mod captivant. Starea de luciditate extremă pe care o trezeşte în noi viziunea lui seamănă până la confuzie cu un coşmar.
,,Folosind elementele performative, microfoanele, televizoare, boxe, stative și diverse dispozitive de lightdesign, spatiul scenic va deveni treptat un simbol al tumultului, al aglomerării, al presiunii și al opresiunii. Proiectul propune o instalație multimedia performativă. Combinând elemente de teatru, video art, sunet și interacțiune cu publicul vom crea o experiență imersivă care explorează relația tumultoasă dintre Kafka și tatăl său. Spectacolul oferă publicului o introspecție profundă în psihicul lui Kafka și în complexitatea relațiilor familiale. Elementele spectaculare scot la iveală teme universal precum nevoia de aprobare părintească, lupta pentru identitate și impactul emoțional al conflictelor nerezolvate. Printr-o interpretare intensă și captivantă, actorul Mircea Dragoman dă viață suferinței și vulnerabilității lui Kafka, invitând spectatorii să reflecteze asupra propriilor relații și experiențe personale” (Cătălin Bocîrnea).
Fiind primul născut al lui Hermann și al Juliei Kafka, Franz a fost condamnat să ducă mai departe numele Kafka și să devină o prelungire a tatălui său. „Îndatoririle” sale de prim-născut, amestecul de vină, teamă, iertare, angoase, îl determină pe Franz să-i scrie tatălui său o scrisoare în care-și va așterne toată frustrarea acumulată, toate sforțările care se doreau a fi iertări, toate acele lucruri care au rămas nespuse. Într-un emoționant și direct gest de dezvăluire, asemenea protagonistului din „Procesul”, Franz analizează injustiția, întruchipată, în cazul scrisorii de față, în veșnica tensiune cu tatăl său. Doar prin scris Kafka a reușit să riposteze față de figura sa paternă, atât de proeminentă încă din frageda copilărie și tot prin scris a încercat să salveze relația lor dificilă. Scrisoarea va rămâne doar literatură, Hermann Kafka neintrând niciodată în posesia ei. Franz îi înmânează scrisoarea doar mamei sale, rugând-o s-o transmită mai departe, lucru care nu se va mai întâmpla.
