Conacul Gaál, „o călătorie în timp, un loc liniştit, cu o atmosferă nostalgică, unde ritmul încetineşte şi stresul dispare“, la doar 45 de minute de Brașov.
Puţine clădiri izbutesc să-şi schimbe radical destinul şi să reintre în atenţia oamenilor după o pauză lungă. Conacul Gaál a reuşit însă să reînvie. Clădirea istorică a fost cândva căminul în care şi-a petrecut copilăria Miklos Barabas, una dintre figurile importante ale picturii secolului al XIX-lea. Astăzi, acelaşi imobil a ajuns să fie, pentru oamenii care îl vizitează, „o călătorie în timp, un loc liniştit, cu o atmosferă nostalgică, unde ritmul încetineşte şi stresul dispare“.
Cum ar fi ca fiecare casă ce duce în spate zeci sau sute de ani de istorie, dar care a fost uitată de vreme şi de oameni, să fie readusă la viaţă prin cel mai emblematic locuitor al său? Aşa cum Castelul Peleş se învârte în jurul familiei regale, aşa cum conacele au câte un reprezentant istoric de seamă, ar putea fiecare imobil vechi să reînvie prin memoria unei singure persoane?
Unii ar spune că nu, pentru că o clădire nu poate fi mai mult decât un spaţiu cu funcţionalităţi clare. Şi totuşi, sunt cazuri când aceeaşi clădire este în sine o operă de artă. Sau o poveste.
Şi atunci, ce rezultă dacă cele două funcţii ale aceluiaşi spaţiu – cea practică şi cea estetică – coexistă şi redau suflu acelui loc uitat de multă vreme?
Un răspuns la această întrebare îl poate oferi Conacul Gaál.
Situat pe un domeniu de 25 de hectare în comuna Dalnic din judeţul Covasna, conacul a fost construit în 1844 şi a aparţinut timp de generaţii unei familii nobiliare locale. Importanţa culturală a proprietăţii este dată şi de faptul că a fost martor la copilăria lui Miklos Barabas, una dintre figurile marcante ale picturii autohtone ale secolului al XIX-lea.
Apoi, în secolul trecut, conacul a intrat în posesia familiei Borbath, doar că în anii ’50 noii proprietari au fost deportaţi în Dobrogea. Chiar şi aşa, ca printr-o minune a vremii, imobilul a evitat naţionalizarea. Mai mult, la şase ani de la deportare, familia a revenit.
Totuşi, clădirea a avut nevoie de timp pentru a redeveni un cămin, purtând pecetea istoriei şi a vremurilor.
Ulterior, familia care deţinea conacul a decis să vândă proprietatea, iar în urmă cu 20 de ani ea a intrat în portofoliul Fundaţiei pentru Comunitate din Cluj-Napoca. Fundaţia deşfăşoară activităţi de sprijin pentru tineri talentaţi, dar se ocupă şi cu reabilitarea copiilor bolnavi, având totodată şi iniţiative culturale şi comunitare.
„Fundaţia căuta un imobil de patrimoniu care să aibă nu doar valoare arhitecturală, ci şi relevanţă culturală şi istorică. Personalitatea lui Barabás a fost decisivă în alegerea noastră. (…) Clădirea a fost achiziţionată acum aproape două decenii, iar lucrările de restaurare au început în primii ani după preluare. La acel moment, imobilul se afla într-o stare foarte degradată, fiind folosit în ultimii ani chiar ca depozit de cartofi. A fost trist de văzut, dar în acelaşi timp evident că o clădire cu un asemenea trecut merită mai mult“, spune Molnár-Bánffy Kata, curatoare a Fundaţiei pentru Comunitate şi proprietara ansamblului Conacul Gaál.
Mai multe detalii despre această destinație, în publicația zf.ro, aici.
