Urmăresc cu atenție și îngrijorare ce se întâmplă zilele acestea în palatele bucureștene, cum „cel mai iubit fiu al Râșnovului” se luptă cu toate forțele demonice care se interpun în calea sa către atingerea desăvârșirii politice. Scenariul îmi era cunoscut din surse politice. Mă rog, prima parte a scenariului. Știam de dorințele lui Adrian Veștea de a ajunge cel mai important liberal din România. Mi le-a recunoscut nu o dată. De altfel, s-a și înconjurat de oameni care lucrau temeinic, pas cu pas, la încrederea în sine a tânărului liberal.
Am fost martor în timp la transformarea acestuia dintr-o persoană cu bun simț, verticală și cerebrală, într-un despot care refuză dialogul, care are anumite principii, nu neapărat cele mai corecte, și care nu dă doi bani pe ce îi spun oamenii care nu îl ridică în slăvi. „Pe mine mă iubește lumea, Ovidiu”, îmi spunea când ne mai întâlneam la o cafea, unde dezbăteam viața politică a vremurilor. E drept că reușita dezvoltării aeroportului i-a adus un boost de imagine pe care și-ar fi putut-o folosi să îmbătrânească în acest loc călduț din fruntea Consiliului Județean, o instituție care nu își are rostul și sensul într-o țară care trebuie reformată din temelii, dar acest moment putea fi speculat într-o perioadă de dezvoltare pentru Brașov. În schimb, orgoliul obosit al lui Veștea a ales să fie mângâiat cu o funcție de ministru care să îl apropie de țelul inițial – de a deveni cel mai puternic liberal din țară.
„Vărul” Veștea, cel mai de taină sfătuitor
Ceea ce se întâmplă zilele acestea se traduce printr-o luptă între trecut și viitor. Surprinzător, Veștea a ales să fie cel care apără trecutul, să fie salvatorul lui „merge și-așa”, în loc să vadă că toate sinecurile și obligațiile politice ne-au făcut să ne întoarcem în epoca fanariotă. În scenariul minții sale, el nu este baron, este un conte care îi apără pe cei săraci de cei bogați, dar fără a le oferi primilor șansa de a scăpa de sărăcie. Pentru că sărăcia aduce voturi. Asta știe foarte bine Mihai Veștea, ruda renegată de la Predeal a premierului desemnat, care a fost primar într-o perioadă în care orașul montan și-a pierdut brusc din măiestrie și atracție în timp ce averea sa a explodat. Și cine putea să îi fie sfătuitor de taină premierului desemnat dacă nu o rudă care a reușit în viață și care avea să fie susținută să deschidă listele parlamentare la orice alegeri apăreau în zonă.
În ultimele campanii electorale, Adrian Veștea a refuzat să își mai alăture imaginea de cea a PNL, explicând că el oricum a obținut mai multe voturi decât partidul. Ce nu a înțeles el este că mai mult de jumătate din voturile sale erau voturile partidului, ale unor oameni care cred în valorile liberale, ale unor oameni care îi respectă pe Brătieni, nu pe unul care o dansa pe Elena Udrea printre ruinele Cetății Țărănești. Veștea, fără PNL, ar fi un umil contabil, care ar lucra probabil la ANAF, si ar avea frustrările unuia care trebuie să ajungă la ore fixe pe ici – pe colo. Și nici cu Muntele Athos nu ar apuca să aibă cine știe ce relație, pentru că ar trebui să își ducă copilul la meditații.
La alegerile interne ale PNL, când Veștea a ajuns prim-vicepreședinte, vărul a fost responsabil cu îmbârligarea aripii de la Cluj, care miza pe voturile Brașovului pentru a-l promova pe Tișe prim-vicepreședinte. Au fost date asigurări că voturile Brașovului merg în acea zonă. Adormirea atenției adversarului s-a dovedit decisivă, pentru că oamenii lui Veștea cucereau filială cu filială, în tiomp ce clujenii credeau că dețin deja voturile necesare.
Atunci a începutul visul de mărire al fostului primar din Râșnov. A observat că aripa reticentă la acțiunile lui Bolojan are mai mulți oameni poziționați în conducere și a mizat pe lucrul acesta. L-a curtat pe Hubert Thuma până când acesta pare că s-a îndrăgostit de blajinul ardelean, fiind văzuți deseori în Poiana Brașov sau în zone din oraș, punând țara la cale.
„Blitzkrieg-ul” preluării PNL, gândit de mai bine de două luni
La finele lunii aprilie, în urma unor discuțiilor pe care le-am avut cu câțiva politicieni locali, am prins informația că pentru Adrian Veștea se pregătește un viitor luminos – viitorul premier. Nu am putut să public imediat. A trebuit să verific informația și din alte surse, care să nu fie în legătură cu cele inițiale. Da, scenariul era scris și părea plauzibil. Abia atunci am publicat informația.
Am intuit și că în prima fază va fi aruncat în luptă un iepure care să adormă atenția adversarilor, pe modelul Congresului PNL, în timp ce bomboana de pe colivă va fi aruncată în fața opiniei publice în cadrul unui blitzkrieg menit să decapiteze PNL-ul și să îl pună la butoniera lui Grindeanu. pentru că PNL-ul abia acum părea să își regăsească drumul, după ce ani de zile a stat la masa unei matroane social-democrate care i-a oferit masă, casă și, din când în când, un pat cald și primitor.
Ce nu a intuit Nicușor Dan, când a pus urechea la sfaturile băieților din jurul său și a decis să îl desemneze pe Veștea premier, e că organizarea liberalilor nu mai este una slabă. Da, sunt tot felul de lache prin partidul ăla, mulți care „bălesc” la ciolan ca șoarecii la cașcaval, dar sunt mai mulți oameni realizați, care înțeleg că România trebuie să o rupă cu trecutul, că „interesul național” declamat cu atâta voioșie de râșnoveanul nostru nu este identic cu interesul națiunii.
Acum thriller-ul scris de Nicușor se transformă într-o comedie proastă, iar Oscarul vizat inițial a dispărut, lăsând calea unei Zmeure de Aur. AUR-ul cu care speră Veștea să își treacă un guvern care își trădează colegii, pentru că nu au trecut mai mult de 11 luni de când avusese loc Congresul PNL în care Bolojan a fost ales președinte al partidului, când s-a decis că PNL-ul nu trebuie să mai bage în seamă sfaturile PSD și să meargă pe drumul său. Surprinzător, partidul a urcat în preferințele alegătorilor, după ce a mizat pe această carte, depășind PSD-ul. iar PSD-ul avea nevoie de un om în interiorul partidului advers pentru a-l slăbi. Iar Nicușor Dan, devenit prieten al lui Grindeanu, le-a oferit unealta potrivită pentru a o face.
„Veștea e o veste bună”
Liberalii brașoveni au făcut scut în jurul lui Veștea și și-au exprimat susținerea. Era evident că acest lucru se va întâmpla – organizația județeană este atât de slăbită de scandalurile de corupție păstorite de unii dintre cei care i-au ridicat deja un soclu lui Veștea în curtea partidului încât orice altă poziție ar fi fost pedepsită cu excluderea. Pentru că „omul dialogului” este „o persoană care este răzbunătoare” și care își îndepărtează opozanții. O știu cei care i-au fost colaboratori apropiați lui Scripcaru până în 2020, și care, după ce acesta a fost ajutat de Veștea să piardă mandatul de primar, au fost îndepărtați în liniște din partid, lăsându-se loc pentru cei care își manifestă obediența față de lider.
Cât despre Scripcaru, revenit într-o poziție importantă în partid tot cu ajutorul PSD-ului, acesta a fost primul liberal brașovean care s-a bucurat calculat de desemnarea calului troian de la Brașov. Să ți se ofere posibilitatea de a avea un premier din județ și să poți spera că spre urbea ta se va îndrepta un flux sistematic de bani pentru a dezvolta orașul este un lucru care nu se întâmplă în fiecare zi. Oricine ar fi fost primar ar fi trebuit să gândească în sensul oportunității oferite Brașovului de a avea un premier. Și da, pentru Brașov ar fi fost bine să avem un premier brașovean. Păcat că nu au fost respectate regulile jocului și că s-a încercat să se ajungă acolo prin încercări de decapitări.
Când joci la „totul sau nimic”, asumă-ți că există cel puțin 50% șanse să te alegi cu nimic!
