Filmul mut „Nosferatu”, proiectat la Brașov cu o coloană sonoră originală de blues
Duminică, 27 septembrie, de la ora 20:00, la Bastionul Țesătorilor din Brașov, filmul mut Nosferatu (F. W. Murnau, 1922) este proiectat acompaniat live de o coloană sonoră originală de blues. 𝗕𝗹𝘂̈𝗲𝘀𝗳𝗲𝗿𝗮𝘁𝘂̈ – Eine Symphonie des Blues închide ediția a VIII-a a Transilvania Blues Festival și este, în același timp, pilotul XRBlues al proiectului HEAT, finanțat de Uniunea Europeană prin programul Horizon Europe: publicul prezent în curtea bastionului asistă la concert live, iar cei aflați la distanță îi pot vedea pe muzicieni reconstruiți în 3D, într-o copie virtuală a bastionului.
Între Nosferatu și blues nu există nicio filiație evidentă. Murnau nu s-a gândit la blues când și-a filmat vampirul, iar cântăreții din Delta Mississippi n-au cântat despre conți transilvăneni. Le apropie însă vremurile din care au ieșit: un război care, cum spunea producătorul filmului, Albin Grau, se abătuse asupra lumii „ca un vampir cosmic”, o pandemie abia trecută, sărăcie, nedreptate și o frică veche de „celălalt”. În 1922, spectatorii din Wisborg-ul lui Murnau vedeau ciuma venind pe o corabie plină de șobolani. În aceiași ani, Blind Willie Johnson cânta despre „boala cea mare” din 1918 ca despre o pedeapsă divină.
Filmul mut „Nosferatu”, proiectat la Brașov
De la această intuiție pornește Blüesferatü, cine-concertul produs de Asociația Transilvania Arts & Events. Muzica a fost compusă de doi muzicieni de blues din Brașov, Ionuț Constantin „Yokko” și Robert Watzatka „Watzzy”, care urcă pe scenă alături de Mihai Nedea (pian), Ovidiu Modigă (bas), Claudiu Rusu „Kani” (tobe) și Ilyes Botond „Boti” (chitară). În partitura lor, bluesul clasic se întâlnește, pe neașteptate, cu doina. La un moment dat, un solo de bas se desprinde din ritm și începe să se tânguie liber, iar clapele, pe ton de țambal, îi răspund în același registru de jale.
Nu e un efect exotic, spun autorii: și bluesul, și muzica lăutărească s-au născut printre oameni ținuți la margine, urmașii sclavilor americani și romii robi din Țările Române, muzicieni de neînlocuit la nunți și înmormântări. „Când basul trece de la blues la doină, nu schimbă tema. Schimbă doar felul în care plânge.”
Filmul mut n-a fost, de altfel, niciodată mut. În anii ’20, proiecțiile de film mut erau în mod obișnuit însoțite de muzică live, iar ce se cânta în sală depindea de oraș și de public: la Lincoln Theatre din Harlem, de pildă, cântau Bessie Smith și Ma Rainey. Blüesferatü reia acest obicei și îl mută într-un bastion medieval din Brașov, în peisajul transilvănean care a alimentat imaginarul lui Dracula.
Un cine-concert în realitate extinsă
Duminică seara, concertul are loc simultan în două locuri. Fiecare muzician este captat de un sistem de camere volumetrice și reconstruit tridimensional, în timp real. Bastionul Țesătorilor a fost scanat în prealabil cu drona și prin fotogrammetrie, iar modelul rezultat a fost importat în motorul de joc Unity. Participanții conectați de la distanță se pot plimba liber prin sală, până pe scenă, iar un algoritm de spațializare ajustează sunetul după poziția fiecăruia. Spectatorii din curte pot încerca și ei versiunea virtuală, cu ajutorul căștilor VR puse la dispoziție.
XRBlues este rezultatul a aproape doi ani de teste în condiții reale. Din noiembrie 2024, mai multe concerte din seria Transilvania Blues Nights au avut, pe lângă publicul din club, spectatori conectați prin 5G. La pilot contribuie Asociația Transilvania Arts & Events, Universitatea Transilvania din Brașov, i2CAT (Barcelona), Università degli Studi di Cagliari, HSLU Luzern, Dublin City University și Orange România.
Dincolo de tehnologie, Blüesferatü vorbește despre dezrădăcinare. În Nosferatu, aproape toată lumea ajunge străină undeva: Hutter în Transilvania, Orlok în portul de la Marea Baltică, cu sicriele pline de pământ de acasă. Un secol mai târziu, războaiele, sărăcia și schimbările climatice îi alungă în continuare pe oameni din locurile lor. România cunoaște ambele fețe ale plecării: e o țară din care s-a plecat mult și, tot mai des, una în care vin alții, primiți adesea cu aceeași neîncredere de care s-au lovit românii în afară. Spusă prin blues și doină, povestea vampirului nu mai rămâne închisă într-un film vechi de o sută de ani.
După premiera XR de la Brașov, echipa Blüesferatü își dorește ca spectacolul să ajungă și în București și în alte orașe din țară. Cine-concertul poate fi prezentat atât în format clasic (proiecție și concert live), cât și în varianta hibridă, cu componentă de realitate extinsă.
